ELFI

CAPITOLUL 1 - Un nou început

anul 1000

Carol e un rege bun pentru poporul lui . Dar obsesia lui Nero de a pune mâna şi trupul lui Aron . A declarat război împotriva Angliei ţinutul elfilor . Un ţinut încă ne atins de picior de om . Magu apare în palat şi ia dat de veste lui Carol de planu lui Nero .

- Trebuie să mutăm la loc sigur sicriu .

- Da stăpâne .

- Nu înţeleg ! De unde ştie Nero de Aron ?

- Porţile iadului s-au deschis nu de mult . Domnul a lăsat iar oameni să aleagă calea .

- Voia lui . Puterea Lui .

- Amin . a încheiat discuţia magu

Au plecat 4 tineri elfi , ce au deschis o uşă ce duce un tunel lung ,de mult neumblat . Nero a pornit la război cu o oaste numeroasă . Ce au trecut marele pod Ural . Un pod ce a fost construit acum 500 de ani pentru comerţ cu elfi . Carol apare în curte o vede pe Adela ce e agitată , de când la văzut pe mag plecând . Carol a prinde în braţe pe soţie şi o sărută pe frunte .

Ana ştie că atunci când vine magu . Aduce vesti rele . Cei 4 au ajuns la uşa închisă . Cei 4 sunt defapt cavaleri şi au scos unul din buzunar un cuţit . Şi fiecare din ei s-au tăiat la mână şi sângele curgând jos . Sângele s-a întărit şi s-a transformat într-o cheie . Pe care aşa a putut deschide uşa grea . Dar ceia ce nu ştiu ei e că mortul nu e mort . Şi din întunericul cel cuprinde deschide ochii . Pentru a vedea pe cine să ucidă pentru a fi liber .

- Cine e oare închis aici ?

- Din câte ştiu eu , eu un demon . Şi dacă ar fi liber ar distrunge pacea lumii întregi. a răspuns alt elf

Aron ştie că nu poate fi liber . Şi mai are destulă putere pentu a face rău . Carol se pune în pat şi încercă să adoarmă . Dar are un vis ciudat :

Adela doamne într-o cameră pe care însă Carol nu o recunoaşte . Camera e mult mai mare şi mai luminoasă . De după perdea se şi vede luna nouă . Dar e şocat so vadă atât de mare şi însîngerată . Păsările nopţi calme nu de mult acum sunt agitate şi zbor de parcă prevestesc un nou sfîrşit iminent . Adela doarme un somn uşor . Dar un cutremur puternic a început deşi totul se sparge de la paharul de apă de pe noptieră până la un tablou ce al are desenat pe Aron pe marele tron de aramă . Însă patul lui Adela nu se mişcă deloc . Tavanul s-a rupt în două şi se aude ţipete de durere . Şi Carol vede cum din crăpătură ese mîini de oameni ce ard . Carol şe-a dat seama că e chiar Iadul . Deşi nu ştie cum e ,dar simte mirosul puternic de carne arsă . Mîinile lor arse se întind şi a prinso pe Adela . Carol e prizonier în oglindă în zadar tipă căci nu e auzit de nimeni . În zadar încercă so spargă lovind cu putere cu pumni , dar nu se sparge . De cum mîinile au prinso pe ea , s-a trezit tipă :

- Ajutor ! Să mă ajute cineva .

Lacrimile ce îi curge pe obraz şi de teamă , dar mai ales de durere căci mîinile cele arse . Atingândo o a arde şi pe ea . Se prinde cu mîinile ei de pat pentru a nu dusă în , iad .

Privirea ei disperată pentru încă o clipă de viaţă . Îl vede pe el , Carol ce stă lipit de perete şi priveşte fără să facă nimic . Căci iluzia creată nu vede şi oglinda .

- Carol , iubire ajutor ! Nu mă lasa să mor . Te rog nu , nu !

Lacrimile şi strigătele disperate nu au pututo salva . Fiind smulsă din pat şi trasă în Iad .

Carol reuşeşte să spargă zidul de sticlă . A căzut în genunchi , cu mîinile lui pline de sânge . Aleargă so salveze . Dar mai aude asta de la soţia lui dragă :