ELFI

CAPITOLUL - 16 Creatura

Partea a treia

Alvaro îşi ascunde mereu în suflet teama că cu fiecare moment ce trece soţia lui e la un pas de moarte .

A trecut 3 luni . . .

Roza e în pat adoarme într-un somn adînc .

Roza se trezeşte intr-o pădure singură , priveşte în sus ştie doar că e zi însă nu poate vedea soarele de copaci înalti şi coroanele lor foarte dese . Începe să meargă fără să se uite în urma ei . Ea simte că e un vis doar , dar sufletul ei se simte într-un mare pericol , dar nu ştie cum ar putea să-şi dea seama de unde vine pericolul . Mergând ea pe un pod făcut de nuele şi legate fiecare băţ în parte cu funie groasă de cânepă . Pune mâna pe bară ce pare a fi destul de rezistenţă , face câţiva paşi pe pod priveşte în jos . Uimită vede că e foarte înalt podul construit . Privind în jos vede la o distanţă de cam 300 de metri un râu cu o apă atât că limpede de vede fiecare vieţuitoare din apă . Privind apa prinde o încredere în ea de ajunge la capăt , acum e la jumătatea podului , simte că s-a mai calmat atât sufleteşte , cât şi trupeşti . Dincolo de pod se aude un cum un mic copil ce plânge tare . Roza se simte nevoită să mărească pasul pentru a ajunge până la capăt . La început e o umbră , apoi apare un bărbat îmbrăcat în piele neagră şi mascat .

- Ei tu - îl strigă ea fără ca bărbatul să se uite la ea şi nici măcar nu ia răspuns .

Copilu mai cu putere plânge însă bărbatul se apleacă dă câteva frunze mari de palmier pitic şi prinde copilu în braţe . Prinzînd copilu Roza ia văzut faţa la bărbat e socată să-l recunoască pe Alvaro .

- Iubitule te rog să mă astepţi ! la fel nu ia răspuns , însă de această dată o priveşte cum mult dispreţ , cu o scârbă ce o sperie , însă ea mai are putere să-l întrebe :

- Iubire ! lacrimi îi curge fără să încerce să le oprească . De ce eşti supărat ?

Alvaro stă în faţa podului , pune copilu jos apoi scoate un cuţit din buzunar şi taie funda . Roza se prinde de ambele funii tipă fără să primească un ajutor , un răspuns . Disperarea din sufletul ei la început când a intrat în pădure , acum se vede neputincioasă în faţa morţi . Funda e tăiată mai are una şi ea va muri .

- Alvaro te rog nu !

Se trezeşte Roza transpirată tremurând şi plânge . Suspină în lacrimi se vede în camera ei e fericită că a fost doar un cosmar , un vis urât .

- Nuuu ! tipă cu putere , în cameră apare Alvaro o cuprinde în braţe o sărută pe frunte .

- Calmează-te a fost doar un vis , un vis urât . Nu uita că acum sunt lângă tine acum . o prinde în braţele lui lungi şi puternice .

- Ce vis , era atât de adevărat , atât de real ! cu putere plânge nu-şi poate scoate teama că visul ei ar putea deveni realitate .

Amiaza apare iar Roza e în bucătărie priveşte cu bucătăreasa taie ardei pe tăcător pentru a face supă de ardei roşi .

- Vă simţi bine stăpână .

- Da ! o minte pentru a nu şti nimeni ce e în sufletul ei , ce teamă se ascunde că nu ştie dacă va putea fi o mamă bună pentru copilu ei drag .

Alvaro urcă în trăsură şi pleacă so găsească pe vrăjitoare pentru a rupe pactul făcut în urmă cu nici trei luni . După un drum lung ajunge , de cum ajunge priveşte surprins că în locul casei unde locuia baba e acum totul prefăcut în scrum . Se dă jos din trăsură totul în jurul lui e pustiu , lipsit de viaţă . Se uită în jur în încercarea de a da ceva care la-r putea ajuta . La nici cinci paşi vede în iarba deasă de un verde ofilit ceva ce străluceşte la lumina soarelui . Se apropie cu paşi mărunţi , cu teamă în suflet că nu ştie ce va găsi în iarbă . Se apleacă însă o voce ce îi apare în minte îi spune să nu se apropie să-l nu-l ia în mână , so ia la fugă . Înainte de a fi prea târziu , pentru el însă şi pentru şi lumea toată . Însă nu bagă Alvaro avertismentul în seamă şi , îl ridică din iarbă . E un inel de aur pare , însă nu-şi poate da seama că e ruginit . Inelul are o piatră ca o lacrimă mică de rubin . Priveşte inelul secunde şi se minunează ce poate fi atît de periculos , acest inel atît de mic . Ce poate face el rău , acest inel .