ELFI

CAPITOLUL - 14 Creatura

Prima parte Dana Romza e de vită nobilă crescută şi iubită cu mult drag de tatăl ei bun adoptiv .

Cu mult mult timp în urmă Alvaro Del Monte şe-a perdut soţia pe când încerca să-i nască primul lor copil , mult dorit . De-şi cei doi au tot încercat tot felul de tratamente nu a putut rămâne însărcinată Roza . O femeie tânără de 27 de ani cu tenul alb ca zăpada , cu un păr des , lung de culoare negru ca abanosu . Înaltă şi îmbrăcată mereu la rochii valoroase de culori vii . Ei erau fericiţi însă tristeţea lor era tot mai apăsătoare pe zi ce trecea . Roza începu să observe că soţul ei o tratează ca pe ori care om din ferma lor mare . Însă azi Alvaro avea să cunoască ceva ce nu trebuiea să afle niciodată .

Se dă jos din trăsură şi coboară jos pe un drum plin de praf şi miros de sărăcie lucie peste tot în jurul lui . Pune mâna la buzunar şi scoate o batistă albă ce o pune la gură , pentru ai simţi parfumul emanat de batistă cu miros de trandafiri .

- Don . . . vizitiul se dă jos şi el din căsuţă pentru a primi ordine de la stăpân , însă îi face semn din mână ca să rămână la trăsură şi să le dea de mâncare la cei patru căi pur sânge de culoare albi . Don Alvaro deschide poarta micuţă ce nu mai avea mult să ţină şi să cadă jos . Îşi punea întrebări ce avea să caute aici ? Oare va reuşi în sfârşit să-şi facă soţia fericită ?

- Alo ! strigă însă nu primeşte răspuns deloc .Mai strigă de câteva ori şi sătul să tot aştepte , ese din curte . Însă din casă ese un moş bătrân cu barba lungă şi albă , ce se ţine în baston , ia făcut semn să între în curte . Iar Alvaro simte de cum intră în curte o teamă în suflet şi nu-şi poate explica senzaţiea că e în pericol .

- Numele meu e . . .

- Ştiu cine eşti şi , de ce ai venit ! ia dat răspuns moşul . Iar din casă ese o pisică mare şi galbenă , cu ochi negri ce dă din coadă să primească ceva de la stăpân , însă nu e băgat în seamă şi pleacă de se pierde în iarba lungă şi deasă din curte .

- Eşti sigur că aşa vrei ? îl întreabă moşul . Alvaro parcă aude voci ce se află în spatele lui ce îi spune să ia la fugă , să nu o facă căci va avea de suferit în viitor . Dar Alvaro e prea trist să bage în seamă orce avertizare . - Da , de sigur că asta vreau !

- Atunci intră în casă şi să văd ce pot face să te ajut . Vizitiul ce mângâie primul cal vede cum stăpânul lui ce intră în casă simte cum de după casă e o umbră mare ce se apropie de el , dar fără să-i vadă chipul . Mîinile umbrei îl prinde pe vizitiu de gât şi îl strânge cu putere . În zadar se zbate să scape , aş vrea să ţipe dar nu poate să scape , simte cum puterile îl lasă . Cum toată viaţa lui se scurge ca şi un râu ce se scurge la vale fără să ştie ce obstacole va găsi în calea lui . Vizitiul ce renunţă să se mai zbată , închide ochi şi moare cu ultimile cuvinte nerostite

- Stăpâne fugi ! o ultimă suflare şi ultima imagine ce o vede înainte de a muri a fost când îl vede pe stăpân cum e în cimitir ce plânge cu putere la un mormânt proaspăt făcut .

- Sunt disperat , soţia mea nu poate da naştere la un copil . Pus pe scaun Alvaro îi povesteşte toată povestea lui de la început . Pe când bătrâna îl priveşte , ascultând şi gândind fără să spună nimic . După ce Alvaro a încheiat tot ce avea de spus , atunci bătrâna se ridică de pe scaun , dă o perdea groasă şi se duce în altă cameră , pe când Alvaro cu privirea măsoară camera . Camera e una mică de cum intri în ea dai de un lung hol cu un miros puternic de sulf . De cum se termină holul intri direct în cameră fără a fi despărţită de nici-o uşă . Pe mijlocul camerei se află o masă rotundă înaltă dar ca volum mică , la masă se mai găsesc două scaune de lemn la fel de vechi ca şi masa . Pe masă sunt o carte cu o stea desenată , iar în mijlocul stelei e desenat cu roşul un cap de taur . Lângă carte e o mică oală de alamă cu un lichid ciudat de culoare verde ce ese mereu aburi ce face ca camera să fie şi mai întunecată şi mai rece . Alvaro îşi dădu seama că din oală provine mirosul de sulf . Ea lingura ce se află pe un dulap de lângă masă şi începe să mestice încet în oală . De cum mestică fără să aibă habar că din oală a eşti un sarpe boa de culoare neagră , gros şi lung de mai mult de 10 m . Şarpele de cum ese din oală se învârte în jurul trupului lui Alvaro , ce începe să-l strângă cu putere . Însă Alvaro hipnotizat fiind de oală nu-şi poate da seama de pericolul la care s-a spus el . Şarpele ajunge la gâtului bărbatului ce începe să sugrume încet dar sigur . Alvaro simte că nu mai are aier , cade lingura jos pe podea , în acel moment vraja în care era prins se rupe . Încearcă să se mişte însă în zadar trupul lui e prins cu putere de parcă ar fi legat cu un lanţ , încercă să strige după ajutor însă nu poate să scoată niciun cuvânt . Privirea lui Alvaro se întâlneşte cu privirea demonică a şarpelui , în acea clipă realizează pericolul în care se află el . Tot încercă să se mişte dar nu poate , cade jos , simte cum şarpele i se bagă în gură intrând tot mai adânc în bărbat . Perdeaua se dă la parte şi bătrâna de cum vede ce e în cameră scapă globul ce se sparge în mii de bucăţi de cum se atinge de pământ . Bătrâna rosteşte o vrajă numai de ea ştiută şi şarpele ce ese din gura bărbatului ce la lăsat fără viaţă , intră la loc în oală . Bătrâna arde de furie e supărată pe ea de cum oare la lăsat singur pe bărbat în cameră . Însă fapta e deja consumată , acum vine întrebarea să-l învie pe bărbat sau să-l lase mort . De cum bătrâna căzută pe gânduri pentru a găsi cea mai bună soluţie la problemă . De sub podea se aude un urlet puternic ca de lup .

- Bine , bine ! Îţi voi da drumul acum . Bătrâna împinge masă la parte şi dă la parte covoru de cânepă . De cum a dat covorul în cameră se lasă întuneric şi cartea de pe masă se deschide la pagina 160 . Bătrâna deschide un saltar de la dulap şi scoate de acolo o lumânare galbenă făcută din grăsime de om , adunată de la 10 fete virgine . Lumânarea se aprinde , luminând camera . Bătrâna merge la carte şi rosteşte o vrajă :

Stăpâne ascultă ruga mea ! Eliberează-mi copilu , a venit vremea ca să-şi cunoască gazda .

Bătrâna sleită de puteri cade în genunchi aşteptând răspunsul în tăcere şi multă teamă . Camera începe să se cutremure şi podeaua se rupe în două , ce din ea ese o mână de demon cu 3 degete la fel de lungii , se aude paşi cum demonul urcă pe scară şi apare în cameră . Bătrâna de cum îl vede , plânge de bucurie că nu la mai văzut de 100 de ani . Fiind pedepsit de Stăpânu Paul şi a trimis creatura pe pământ în asteptarea gazdei sale .

- Puiul meu , drag ! bătrâna îl sărută pe obraz , însă e împinsă cu putere de Creatură peste masă de se rupe bucăţi . Bătrâna simte o furie şi ea cu mâna lichid din cea mai rămas din oală şi aruncă pe demon , din lichid se transformă într-un păianjen negru mare cu mult păr . Păianjenu ce a muşcat cu o sete sadică , de la paralizat de tot pe demon . Creatura stă în picioare ori cât sar strădui nu poate face niciun pas , îşi arată dinţi ca de rechin , de te-ai uita chiar şi pentru o secundă , ai paraliza ca el de teamă . Bătrâna se ridică cu greutate , îşi caută bastonul , însă nu-l poate găsi .Rupe cu mâna un picior de la masă şi se sprijină de el pentru a se ridica în picioare . Ajunge la carte caută grăbită pagina pentru a face vraja să-l învie pe Alvaro , însă uşa de la intrare se face pulbere în faţa puteri a lui Paul . Ce a venit pe pământ pentru al cunoaşte pe gazdă .

- Stăpâne . bătrâna cade jos simte cum trupul ei e cuprins de o teamă , mirosul de sulf s-a risipit în zare . Ştie că singura ei salvare era mirosul de sulf , acum că a dispărut , strânge puternic din mâini în asteptarea demnă a morţi sale .

Paul intră în casă , de cum intră totul în jurul lui se prăbuşeşte . Din casă acum nu a mai rămas nimic în picioare , bătrâna priveşte că în jurul e doar mormane de bucăţi din ce a fost nu demult casa ei , unde se ascunde de lumea cea rea , cea fără suflet ce mereu caută să facă numai rău în jurul lor .

Paul eliberează pe creatură din vraja ce e legat .

- Stăpâne eu . . . bătrâna încercă să se apere însă e oprit de al ei stăpân ce o priveşte cu şi mai multă ură . Paul ridică o picătură de lichid ultima ce a mai rămas din oală şi îi bagă forţat pe gât la vrăjitoare . Un urlet disperat ce scoate bătrâna priveşte cum carnea ei cade de pe oase , moare în cele mai groaznice chinuri posibile . Sufletu ce ai părăsit trupul ei a intrat în Paul pentru aş lua forma vrăjitoarei .

Acum Paul e vrăjitoare ,reface totul aşa cum a fost şi îl învie pe Alvaro . Se ridică speriat dă să fugă afară însă vocea bătrânei îl opreşte să mai facă un pas .

- Te ajut că soţia ta să rămână gravidă .

- Da ! simţind cum visul său de o face fericită pe soţia lui e pe cale să i se îndeplinească .

- Dar cu o condiţie ! privirea ei devine severă de răsună în mica cameră

- Care e ? vocea lui tremură , parcă nu ar fi vrut să pună această întrebare .

- În momentul când soţia ta va naşte . Tu o vei ucide !

- Ce ! urlă de disperare , simte cum tremură de furie . Cum ar putea să renunţă la a lui soţie .

- Taci şi ascultă ! bătrâna se ridică de pe scaun , deschide carte , din ea scoate un cuţit mic cu un mâner din fildeş de mamut .

Alvaro e în faţa unei mari decizi a veţi sale , să plece dar cu asta să-şi piardă ori cum soţia sau să rămână aici să accepte acest pact demonic .

- Alegerea e de partea ta . cu vocea caldă bătrâna se pune iar jos pe scaun .