ELFI

CAPITOLUL - 18 Creatura

Partea a cincea

(poveste privită prin ochii a lui Roza)

După ce am citit scrisoarea ce o spun  sincer o iubesc cel mai mult din toate , fără să exagerez deloc din cele peste o mie din cei peste 5 ani petrecuţi , fără voia lui în război . Fiind prea concentrată asupra a citit povestea soţului meu , nu am observat că din tabloul pus de mine în urmă cu doar două luni a eşit spiritul ficei mele ce pare foarte supărată .

- Mamă . îmi zice cu o vede de-a dreptul supărată .

- Da . . . parcă aşi şi vrut să o întreb ceva , însă ceva mă opreşte parcă de teamă .

- Nu vreau să te las în viaţă deloc ! Nu te voi lasa să mă naşti .

Mă ridic de jos , mă speri de ce mai spus .

- Te voi iubi , crede-mă ! Încerc să mă salvez dacă mai pot , oare . Atunci când mă uit în ochi ei , parcă îl zăresc pe soţul meu . Căci s-a mi-am dat seama că e fica mea , pentru că seamănă foarte bine cu Alvaro .

- Nu mă îndoiesc de asta , mamă .

Scrisoarea din mîinile mele a luat foc , o arunc de teamă jos şi încerc so sting cu piciorul drept . Dar fica mea nu mă lasă , mă împinge cu putere de cad pe spate în pat . În cameră apare Olga şi fica mea a dispărut .

- Stăpână . Aleargă spre mine mă prinde de braţ şi mă ajută să mă ridic în şezut .

- Sunte-ţi bine ?

- Da multumesc .

Mă ridic şi privesc pe geam , văd că în curte a venit Alvaro cu trăsura .

- Unde a fost plecat ? fără să zic pe nume . Însă Olga şe-a dat seama ca întotdeauna , în ea am toată încrederea . Doar ea ştie că eu pot vorbi . Cu ea vorbesc adesea , mai ales când Alvaro e plecat în sat .

- Stăpână , a plecat la cumpărături , la târg .

- Mă simt atât de tristă . Îmi cufund mîinile în faţă şi mă apuc să plâng . Îmi e tare dor de el , să vorbim aşa cum făceam în trecut .

- Ştiu stăpână . se aşează lângă mine mă cuprinde în braţe , o prind şi eu , lacrimile mele curg şi mai tare .

- Stăpână . Nu ştiu de ce încă nu vorbiţi cu stăpânul ? Chiar nu înţeleg deloc !

Mă ridic , în minte îmi revine momentul în care mă văd în faţa căilor . Am paralizat de teamă însă am fost salvată de fica mea . Atunci a fost defapt primul meu contact cu fica mea . În acel moment am ştiu că Alvaro a încercat să mă ucidă , să nu mai nasc , aşa m-ai spus fica mea . Iar eu în ea am încredere , toată .

- Nu pot erta dar mai ales uita accidentul . Aşa că . . . prefer să ţin pentru mine , simt că Olga e departea lui .

- Nu ştiu ce a fost în momentul accidentului . Însă ştiu că Stăpânul Alvaro e tot mai trist cu fiecare zi ce trece .

Prefer să nu-i raspund , mă aşez în faţa oglinzi şi îmi pieptăn părul des . Olga pleacă din cameră , de cum închide uşa geamul de lângă mine se sparge . Mă speri strig după ajutor , dar nu mă aude nimeni . Alerg la uşă , descopăr că e închisă . Bat cu putere în uşă însă nu mă aude nimeni . De cum mă întorc o văd pe fica mea ce are o funie groasă în mîini . Râde sfidător la mine , simt că râde numai de mine şi de teama mea . Se apropie de mine tot mai apropie , mai aproape . Transpiraţia rece pe frunte apare , nu mai bag în seamă nimic .

- Ce ai de gînd ? o întreb cu vocea ce-mi tremură .

Se uită la mine , se apropie şi mai mult de mine . Parcă vreau să-i spun să stea pe loc . Dar cum aş putea , inima bate cu putere . Mă blestem pentru că nu am încredere în fica mea . În minte îmi apare parcă un drac ce îmi spune so iau la fugă . De nu pot să ies pe uşă să es prin geam . Fără să mai stau pe gânduri prea mult iau iniţiativă . Fac câţi va paşi spre geam , dar mă prinde de mînă fica mea , mă trage cu putere spre ea . Simt cum mă doare braţul stâng de unde sunt prinsă .

- Mă doare ! strig de parcă cerşesc milă . Însă fica mea nu mă bagă în seamă deloc . Îmi spune cu ultimile cuvinte ale ei :

- Sincer . Îmi pare rău ! Mamă . . .

Ceva rece se învârte în jurul gîtului meu , pun mâna la gît , îmi dau seama că la gâtul meu e funia ce cu câteva momente în urmă era în mîna ficei . Funia se strânge cu putere în jurul gîtului meu . Mă zbat cu putere să scap de funie dar nu pot . Aier nu mai primesc , încerc să mai lovesc cu picioarele în uşă . În speranţa că cineva poate va auzi şi mă va salva . Îmi dau seama mult prea tîrziu că în această luptă cu moartea , sunt singură . Aşa că renunţ să mai mă zbat , să mai lupt ca o nebună pentru a mai trăi încă un minut sau poate două . Şi pentru ce să mai trăiesc , pentru a fi şi mai tristă . Să mai văd şi mai mult ura ficei mele şi a lui Alvaro . Rămân fără aier , îmi dau duhul lăsând în urma mea multe întrebări fără răspuns . Moartă fiind eu simt cum trupul meu  parcă ia foc , aşa că mă ridic să mă apăr . Îmi dau seama că sunt moartă de cum am eşti din trupul meu . Mă uit la mine cum sunt suspendată în aier legată de gît cu funda , îmi dau seama că am fost spânzurată . Ce groaznic , ce moarte am avut parte . Trupul meu se leagănă ca un pendul de ceas . Pe uşă apare Alvaro ce mă coboară jos . Îşi urlă durerea din el . Eu vreau să-i spun că nu poate face nimic . Am murit fiind uciso de fica mea . Vreau să trec prin perete dar în spatele meu apare o lumină puternică . Din senin apare un vânt puternic ce mă trage tot mai aproape de lumină . Nu vreau să dispar. Nu vreau să dispar că aşa nu-l mai pot vedea vreodată pe Alvaro . Asta nu îmi doresc . Lumina e tot mai puternică , simt cum o ceaţă îmi cuprinde întregul trup şi dispar . Însă dincolo de lumină e doar întuneric .