ELFI

CAPITOLUL 9 - Planeta Amadeus

De când Elfi au ajuns pe planetă aveau să descopere că nu sunt singuri locuitori ai celui loc aparent lipsit fără viaţă .

Elfi se ghida după alte principi , total diferit al oamenilor . Dacă oameni alegeau un conducător pe care să-l urmeze mai departe pentru ai conduce cât mai bine . Elfi la un ciclu lunar echivalent în 100 de ani măsurat pe înţelesul oamenilor , deschideau cartea sacră şi aşa afla cine le va fi nou stăpân şi un tată pentru copii lui . Ajungând aici pe această planetă ei simţeau că în curând aveau să fie ales noul Tată a lor .

Melon actualu tată a elfilor s-a dat jos din navă pentru a bate la pas planeta să vadă unde se poate instala cu fii lui . Privirea lui căuta ceva , dar nimic nu i se părea a fi în ordine cu acest loc , simţea că ceva în întuneric aşteaptă . Dar ce ?

Un mic prunc sare din navă şi fuge la Melon , cu un zâmbet larg ce chipul copilului ce se putea citi bucurie de viaţă şi a cunoaşte tot cât mai repede posibil . Însă Melon ia făcut semn cu mâna să se oprească în loc , însă pruncul parcă nevrând să asculte nimic aleargă în continuare şi începu să şi râdă . Şi în acel moment avea ca pământul să se cutremure şi o furtună de praf ca din semn apară de nu mai putu vede nimic şi începu să-l strige pe prunc însă nu-l putea auzi , oare de ce ?

Furtuna dispăruse doar după câteva clipe , însă dispăruse şi micul prunc cu ea . Elfi din navă se uitau cu toţi pe geamuri şi o teamă le cuprinse trupul dar şi gândurile lor , căci ei au văzut ce nu a putut vede Tatăl lor şi anume la văzut pe Demon . Un bărbat înalt de 3 metri cu 3 perechi de coarne şi o coadă lungă ce la prins pe prunc şi a dispărut într-o groapă. Melon reapare în navă şi vrând parcă să ascundă adevărul pentru ai nu speria şi mai tare pe fii lui , le-a făcut semn şi cu toţi au plecat fiecare în alte locuri alei navei . Melon căzând pe gânduri de ce au fost atraşi de această planetă ? Ce oare se ascunde şi ce vor de la ei ?

Întrebările parcă nu se mai opreau şi după o clipă cineva le bate la uşa navei cu putere . Melon se ridică de pe scaun şi priveşte pe geam şi îl zăreşte pe prunc , ce avea chipul trist şi sufletul plin de ură şi nu se mai oprea din bătut în uşă , până ce uşa singură s-a deschis şi pruncul intră iar Melon pentru prima oară simţind teamă căci simţea că pruncul a aflat ceva ce nu avea voie să afle niciodată . Şi în acel moment avea să afle că acea Creatură ştie tot de Elfi .

- Tată . . . !

- Da fiule , eşti bine ?

- De ce . . . ?

- Nu spune nimic , te rog ! Ce ai aflat ,nu trebuie să mai ştie nimeni ! Promite-mi !

- Vreau să ştiu dacă e adevărat , tot ce am aflat ? E adevărat ?

Ţipătul pruncului a răsunat în toată nava de au auzit cu toţi , însă nimeni nu au îndrăznit să intervină în discuţia lor .

- Da e adevărat . . .

Lacrimile pruncului curgeau în sufletul lui era o luptă să se simtă liberat sau din contră să simtă ură că nu a fost lăsat să trăiască .

- Cu ce le-am greşit ? De ce nu ma-u lăsat să trăiesc ? De ce oare ?

se tot întreba micul prunc de nici măcar 3 ani cu părul blond şi scurt tuns şi cu ochi de un verde puternic dar în acelaş cald .

- Nu mai are rost să te tot întrebi , aşa ţie ţe-a fost scris , crede-mă !

- Atunci cine are puterea să ne scrie ce vom avea de trăit în lumea oamenilor ?

- Nu vezi că cel care te făcut să vezi ce ai avut de trăit înainte de a deveni un Nobil Elf .  Nu vrea doar să suferi şi să te facă să te îndoieşte de CREATORUL A TOT CE E VIU ÎN UNIVERS !