Gândurile unei adolescente

#128

  am să îmi las gândurile să curgă,
și n-am să le opresc,
n-am să le mai pun măști
și n-am să le mai îmbrac în metafore care să ascundă secrete,
gânduri perfide,
nenorociri, nesimțiri și simțiri prea rușinate să-mi părăsească gura.
mă rog în gând să nu mă mai învârt în labirintul pe care eu cu mâinile mele l-am zămislit,
și-i clădit din dorințe, nevoi bolnave, obsesii și zâmbete ștrengare.
înjur printre dinți zbuciumul, că-s obosita să caut ca un orb să mă eliberez, să privesc în ochi adevărurile pe care am refuzat să le gust,
și care acum îmi chinuie cugetul,
și-mi mâhnește sufletul,
și mi-l face crâmpeie