Gândurile unei adolescente

#174

Usor, usor voi disparea rapusa de boala ce ma mistuie!
Nu voi mai putea sa caut un om care sa-mi lumineze zilele ramase,  nu voi mai putea sa port  de aici, de pe pământ,  grija persoanelor pe care le iubesc atat de mult!  Nu mai am timp sa te astept!  Nu mai am timp sa-ti vorbesc despre visurile mele!  Noi nu vom avea niciodată timp sa fim un altfel de "noi", pentru ca "noi" fara "mine " nu se poate! 
Dar voi avea suficient timp sa am grija,  de acolo de unde nu e cale de întoarcere,  sa-mi ia locul cine merita! 
Va iubesc asa mult oameni dragi sufletului meu, nu ma uitati!