calc pe leşuri, îmi croiesc drum din amarul celor din urmă.
mă dor tălpile, sângerează şi contaminez ce-a mai rămas pur din bietele cadavre.
mă prind de picioare şi mă trag după ei.
zbierați, zbierați pentru mine, voi, cei ce mă iubiți.
nu-i lăsați să mă târască înapoi pe pământ.
în Pandemoniul ăsta îmi port pedeapsa ca pe o coroană.
nu-i lăsați să mă chinuie iar, să mă jupoaie de vie.
se desfăşoară adevăratul carnagiu pe pământ
