Dragostea ta a fost ca un abis în care m-am aruncat cu brațele deschise.
Si am lăsat să mă cuprindă toată noaptea din el.
Dar luminam atât de tare,
Si n-ai știut să mă înțelegi.
Iar eu am sperat să-i găsesc sfârșitul,
Sau să mă agăț de-o bucată de suflet rătăcită-n el.
Si mă arde întunericul tău,
Si mă stinge,
S-am să mă izbesc de-o liniște de mormânt,
Si n-o să mă mai audă îngerii cum urlu.
Si n-ai să mai fii,
Si n-am să mai fiu.
S-o să fie tăcere,
Si-un etern nimic
