Gândurile unei adolescente

#51

Am ajuns la o concluzie bizara, ca sa-i spun asa dar si reala in acelasi timp! Noi, oameni fiind, ne place sa traim intr-o paranoia continua. Ne place sa traim la limita si atunci cand ceva merge prost, clacam!   Ni se pare ca fuge pamantul de sub picioare si ceva in noi se schimba. Devenim altfel, mai concentrati la lucrurile negative din viata noastra, mai usor influentabili in decizii, mai greu de controlat emotional. Si cant toate astea trec, ajungem sa avem mustrari de constiinta pentru ca la momentul ala de cumpana, nu am reactionat diplomatic si nu am facut decat sa ne "patam" imaginea.

Nu putem da vina pe simplu fapt ca "sunte oameni si gresim", multi au ajuns pe fundul prapastiei mergand pe asemenea principiu. Trebuie sa reflectam iar si iar si iar, la ce urmeaza sa facem, mai ales daca  de decizia respectiva atarna ,ca de un fir de ata, viata noastra!