Poezii.#

În pas cu moartea

E negru, e rece, unicat
Sentimentul nostru neuitat
E moartea, ce vine după noi
Fără să ne întrebe dacă vrem înapoi.

E mai frig, mai sumbru,
Inima-mi devine ca un timbru
Ce se agaţă uşor de viaţă
Dar moartea, nu-ţi mai oferă o altă speranţă.

Şi tremuri, te înghesui uşor
Stringi din pumn durerosul tău dor
Îţi dai seama că ai pierdut
Şi viaţa îţi fură, tot ce ai avut.

E moartea, poate nu o aşteptai
Cu un picior pe pămînt, cu altul în rai
Vezi lacrimi pe chipul lor obosit
Ce-ţi stă de veghe,nefiind adormit.

Simţi o durere imensă în piept
Şi regretele tot vin şi nu se mai trec
Îţi doreşti să te poţi stinge curînd
Şi suferinţa lor să dispară plîngînd.

Îţi cuprinde mîna uşor şi te strigă
Iar tu te pierzi în vise ce te intrigă
Nu te mai poţi intoarce la ei
Nu te mai poţi întoarce la ai tăi.

Îi priveşti cu drag, iubire şi dor
Şi buzele sunt vinete,şi ochii îţi mor
Şi inima-ţi cedează prea lent şi uşor
Şi amintirile ce le ai , şi ele tot mor.

Inchizi ochii, şi numai simţi nimic
E totul funebru, timpul e inamic
E rece, din ce mai rece se face
Şi inima îngheaţă,străpunsă de ace.

Ai cedat, dar poate ai fi luptat
Şi totul în sufletul tău s-a înnoptat,
Ai vrut să învingi, să te lupţi cu ea,
Dar te-a sugrumat,şi pe tine deasemenea.