Poezii.#

Suflet zbuciumat de dor

  Îți amintești când te țineam
 De mână strâns în întuneric,
Luna și stelele erau
 Tot ce ne părea feeric.

 Îți amintești cât dor era
Deși te-aveam chiar langă mine?

Dar cât am suferit apoi

Nu-ți amintești, știu asta bine.

 Priveam la cer, și tu spuneai
Că și Luceafărul a coborât,

Eram doar noi în miez de noapte

O noapte fără de urât.

 Și nu ne mai păsa de nimeni
În brațe strâns noi țineam,
Și de-am greșit știu asta bine,

Dar pe alții nu vedeam. 

 Mirosul pielii îmbibat
Îl am și-acum pe haina mea,
Pe sufletul meu zbuciumat
Visând îmbrățișarea ta. 

 Doi copii eram pe-atunci,
Fericiți că niciodată,
Au rămas doar ani mai grei,

Și o inimă uitată. 

 Îți scriu deși nu vei citi
 Ce scriu, și cât de mult mă doare,
Vor rămâne doar cuvinte
Scrise aici cu dor pe foaie.