Poezii.#

Scrisoare mamei

Mai ţii minte dragă mamă
Cînd eram noi fericiţi
Şi stăteam noi toţi la masă,
Eram veseli şi uniţi.

Ce s-a întîmplat cu tine,
Ai plecat, n-ai spus nimic
Nu ţi-a mai păsat de mine
Nici chiar de-al meu tătic?

Eram mic, şi nu vedeam
Ce simţeai tu pe atunci
Şi mă-ntreb chiar şi acum
E uşor ca să arunci?

Stau la masă,şi-ţi scriu ţie
Vreau ca tu să mă asculţi
Ce aştern pe foaia asta,
Sunt doar vorbe de adulţi.

Am crescut mămică dragă,
Sunt mai bine ca-n trecut
Şi pe-al meu tătic mămico
Şi pe el chiar l-a durut.

Te-a iubit o viaţă întreagă
Tu ai plecat, ne-ai părăsit,
El săracul stă în casă
Privindu-ţi poza, la nesfîrşit.

Unde ţi-am greşit mămico
Şi cu ce te-am supărat
Ce mai faci acum departe,
Mă întreb, tu ne-ai uitat?

Noaptea când mergeam la somn
Mă pupa uşor pe frunte
Şi mereu simţeam un gol,
Lacrimile erau chiar multe.

De la el am învăţat,
Cum e să iubeşti mereu
Fiind singur, abandonat
Să trăieşti aşa e greu.

El muncea şi zi şi noapte,
Să-mi creeze un viitor,
Tu ai plecat iubită mamă,
Ca să-ţi fie mai uşor.

Încă îţi mai spun "mamico"
Nu  o meriţi, nu se cerşeşte
Mamă nu-i care te face,
Mamă-i ce-a care te creşte.