Nu cunoșteam acel sentiment
Până să nu-l simt pe mine
Și totul în jur părea absent
Și te gândeai că va fi bine.
Nu am știut că lacrimile-s amare
Și nici durerea nu am mai simțit-o,
Atunci când tu deveneai mai tare
Dar lumea, nu ai mai iubit-o.
E sumbru și funebru-n jur
Și totul joacă-n dansul morții,
Și amintirile și visele-ți fur
Și suferința dansează-n prag cu hoții.
Ai vrea să plângi, să te ridici din nou
Dar îi privești cu-atâta jale,
Și totu-n jur pare a fi ecou
Și drumurile nu mai au cărare.
Și te vei stinge, și vei uita pe toți
Și soarele nu te va mai încălzi,
Și te vei afla lângă cei morți,
Departe și nu vei mai putea iubi.
Și luna îți va dansa în cimitir
Și lacrimi pe mormânt vor curge,
Dar va rămâne doar acel sicriu
Străpuns de țărână, scăldat în sânge.
Atunci vei deveni o amintire
Și o enigmă veșnică uitată
Cândva înconjurat cu multă iubire
Dar azi o stea mai blestemată!
CITEȘTI
Poezii.#
PoesíaCreatie proprie. # Poezia este veşmînt în care îmi îmbrac sentimentele, trăirile, şi întrega mea viaţă.
