Poezii.#

De ce-ai plecat mamă ?!

Eram micuţ, eram doar eu,
Un copilaş venit pe lume,
Nu înţelegeam lumea zău,
Cu rele şi cu cele bune.

Îmi amintesc cum te priveam,
Şi te rugam ca să mai stai
Îmi amintesc că tu plecai,
În urmă nu te mai uitai.

La cei 4 ani ai mei,
Am înţeles cum e să pierzi,
Plîngem sub pomii cei de tei
Te aşteptam ca să mă vezi.

M-ai părăsit şi ai plecat,
Şi nu ţi-a mai păsat de mine,
Eu pentru tine doar eram
O greşeală - ştii  asta bine.

Oare îţi mai aminteşti,
Tot ce ai lăsat în urmă,
Două mînuţe atât de reci,
Şi o inimă nebună.

Lacrimi multe îngheţate,
Nopţi în care te visam,
Mă trezeam grăbit, şi poate
La căpătîi tu să îmi stai.

Izgonit am fost de toţi,
Doar eu ştiu cum am crescut,
N-am cedat, mi-am zis că "poţi"
M-am ridicat, cînd am căzut.

Am crescut cum am putut,
Am făcut şi un liceu
Dar mereu eu mi-am dorit,
Să fiţi cu mine, cînd mi-a fost greu.

Am intrat la facultate,
Am luptat pentru-a fi om
Cred în mine, şi acum poate,
Din orfan, să devin om.

N-am ştiut eu să iubesc,
Am crescut mai diferit,
Am muncit ca să trăiesc,
Visele le-am şlefuit.

Dacă te-aş putea vedea,
Şi să te privesc în ochi?
Multe nu ţi-aş reproşa,
Pleacă şi acum de poţi.

Te-aş privi în ochi acum
Şi te-aş întreba ceva,
De ce-ai plecat atuncea mamă?
Cînd sufletu-mi se zbuciuma?