Aliena

Verba docent exempla trahunt

"Vorbele predau, exemplele ghidează"

Îmi privesc reflexia. Îmi privesc fiecare detaliu, de la buzele cărnoase până la gleznele subţiri . Obişnuiesc să privesc femeile, sa le analizez şi să mă compar cu ele. Deseori mergeam la mall precum muritorii şi spre regretul lui Leo îmi făcea chiar plăcere să-mi pierd timpul cu activităţi inutile precum shopping-ul. Însă deşi fizic ne asemănăm atât de mult, femeile sunt foarte diferite de mine. Mersul echilibrat, atingeri suave, săruturi furate şi multe altele care nu mă definesc însă mă intrigă să le privesc . Acum stau în faţa oglinzii şi mă privesc. Rochia îmi e aruncată pe podea, sandalele sunt la intrare, sacoul e pe pat ... am rămas doar eu sub privirile întrebatoare a conştientului. Dacă aş fi om, aş fi o femeie frumoasă? 

Eram pierdută în gânduri şi abia după câteva secunde am observat silueta întunecata care mă privea din faţa uşii de parcă aş fi fost ultimul film ce rula în acea seară. M-am oprit preţ de câteva clipe privindu-l şi încercând să remarc o emoţie, cât de mică, dar nimic. 

- Crezi că aş fi o femeie frumoasă? 

- Îţi pierzi simţurile şi nu ştiu daca e din cauza faptului că eşti lihnită sau poate din cauza emoţiilor care renasc în tine. 

Caius mă privea atent, îmi analiza părul, gâtul, lenjeria, picioarele, mai exact tot. Cu toate astea nu trăda nimic, expresia lui era inertă. 

- Crezi că tot ceea ce încep să simt, am mai simţit cândva?

- Eşti atât de naivă. 

Zâmbeşte, aşa cum obişnuieşte el să o facă. Oare de ce nu-mi vine să-l alung din dormitorul meu?

- Leo te ascunde de atât de mult timp. Mereu m-am întrebat ce e atât de special la tine încât să părăsească tot şi să plece în LA . Acum ştiu. 

- Ce e?

Se aproprie cu paşi lenţi de mine şi zâmbetul său se şterge preţ de o clipă în care îşi trece degetul mare peste buza mea de jos. Eu sunt complet pierdută în ochii săi de chihlimbar care par atât de serioşi acum de parcă ... ceva important ar urma să se întâmple.

- Nu ar trebui ... eşti surioara mea. 

Gândurile mele se rostogolesc la auzul acestor cuvinte şi mă trezesc din vrajă exact în clipa în care părăseşte uşa dormitorului meu aruncându-mă într-o mare tulbure de întrebări fără răspuns. 

Dimineaţă mă trezesc mult mai greu decât în zilele precedente şi asta se datoarează foamei care îmi străbate fiecare părticică din corp. Mă pregătesc cât de alert pot de următoarea zi de antrenamente alături de Daiana si Caius. Gândul la Caius îmi face "stomacul" şi mai tulbure. Optez pentru a-mi lăsa parul desprins având în vedere că nu îmi voi putea expune gâtul în halul în care se aflau venele mele acum. Îmbrac rapid echipamentul şi cobor fără a mai aştepta vre-o escortă. Afară toată lumea se încălzeşte în tăcere şi surâd în sinea mea când observ că nu sunt singura întârziată. Mă aşez unde văd cu ochii şi încep exerciţiile cardio. Încerc pe cât posibil să evit privirea lui Caius însă eşuez lamental iar atunci când îl privesc realizez că se află din nou în starea de "repaus mental" . 

- Rogue, prindeţi părul ! 

Vocea Daianei e pe atât de frumoasă pe cât e de severă. Observ că mă priveşte cu interes şi aşteaptă să execut ceea ce mă duce cu gândul că aş face bine să o ascult. Caius acum îşi schimba lent poziţia corpului şi am impresia că e mult mai conştient de cele întâmplate decât lasă să se vadă. Execut ruga, sau mă rog, porunca Daianei deşi sunt perfect conştientă de cât de expusă am să mă simt. Daiana pare a nu fi deloc interesată de nunaţa de violet pe care a adaptat-o pielea gâtului meu şi îşi continua supravegherea. Înainte să-mi reiau antrenamentul mă pierd preţ de o clipă în privirea lui Caius care acum face târcoale la fiecare discipol în parte, însă semtimentul nu a fost reciproc, iar eu am fost prinsă într-un cub de gheaţă din privirea sa glacială.