Lost✔

RUN

*In poza este Joshua*

*WENDY POV*

Era...EL ,mi-as dori sa aflu cine este aceasta persoana ,deodata telefonul imi bazaie si ma uit la mesaj "Nu e frumos sa inchizi in nas persoanelor draga mea, pentru asta te voi pedepsi", ma uit in scarba la telefon si stresata prefer ca macar de data aceasta sa nu iau in seama nimic. Ridic cartea de pe noptiera si incep sa ma citesc, dar nu ma puteam concentra, mi-as fi dorit sa ma distrez, sa plec linisita intr-un loc calm ,sa ma bucur de natura si sa las totul in urma.Stiind ca nu se va intampla curand, cobor in bucatarie si imi scot o doza de bere, fericita ca familia mea era plecata la restaurant .Aveam chef sa vorbesc cu cineva, asa ca o sun pe Lisa ,dar imi intra casuta vocala ,cel mai probabil nu are timp de bazaconiile mele, si asa cred ca trece printr-o perioada grea ,daca as mai veni si eu pe capul ei ...deschid televizorul si ma uit pierduta la un film cu adolescenti care pareau foarte fericiti, culmea pacat ca asta se intampla doar acolo. Aud scarile scartaind si il vad pe Joshua la bustul gol si cu ochii umflati de somn .

-Nu te-ai mai dus la restaurant?

-Nu. 

Se duce si descuie usa cand o curva imbracata cu rochie roz bombon scurta pana la fund , machiata strident ,pe niste tocuri cat capul meu intra si sare in bratele fratelui meu ,sarutand-ul pasional. El o ridica de la pamant si o duce in camera sa, unde da muzica mai tare, probabil ca sa nu ii aud eu futandu-se. Nu il inteleg, e atat de frumos si deștept, de ce alege doar parașute ,in loc sa isi faca o relatie serioasa, eu vorbesc...Eram ingrozitor de plictisita si voiam afara, deodata cineva bate la poarta .Ma ridic sa vad cine e ,crezand ca e tot vreun prieten de a lui Joshua, dar sunt surprinsa cand vad ca e Yuta. Arata ingrozitor , era plin de sange, avea vanatai si taieturi , am simtit cum ochii mei erau plini de lacrimi, el vrea sa faca un pas , dar cade cu totul peste mine , soptindu-mi la ureche tusind "Wendy, imi pare rau" ,il ridic si il duc la mine in camera. Iau trusa de prim-ajutor si ii tamponez incet ranile, in timp ce el tresarea si injura  cand ii atingeam locurile mai sensibile. Nu stiu cine ii facuse asta ,dar urma sa ma razbun, ii sarut fruntea care frigea, asa ca ii pun o carpa imbibata cu apa calda. Parea atat de chinuit si il durea...cum ma durea pe mine inima privindul in situatia asta ,ii ridic mana pe care era scrijelit cu lama "E vina ta" .Stiu cine ii facuse asta , ma ridic nervoasa si iau telefonul ,apeland animalul fara sufelt .

-Alo, iubito m-ai sunat?

-CINE NAIBA ESTI? CE VREI DE LA MINE? 

-Haha, ce vreau de la tine nu este intrebarea potrivita, pentru ca eu nu doresc nimic, inafara de tine.

-Tu i-ai facut asta lui Yuta?, zic suspinand de la plans. 

-Ah draga mea, nu mai plange ca sufar cand te aud trista...

-Suferi pe naiba, daca ar fi asa nu mi-ai rani perosanele pe care le iubesc, vreau doar sa ma lasi in pace...,soptesc.

-Nu se poate, vei fi a mea, doar mai astepta putin ,vei ramane atat de singura incat eu voi fi singura ta scapare...., zice si inchide telefonul.

Eu ma ridic de pe jos, si ma sui in pat pe pieptul baiatului de langa mine, era cald si eu eram obosita, asa ca adorm, sperand ca se va termina acest chin mai repede.

*LISA POV*

"Draga Luhan, 

Nu stiu cum sa iti zic asta, probabil daca am fi fata in fata nu as fi in stare sa iti spun,asa ca iti scriu .Nu stiu ce te-a facut sa ma inseli, dar e clar ca eu am fost problema in relatia asta, imi pare atat de  rau ca te-am tinut incatusat atat de mult timp, doar pentru ca eu traim in dependenta sufleteasca. N-nu am vrut , a fost o tampenie sa nu te las sa fi liber si sa iti faci propriile alegeri ,doar pentru ca eu am fost prea slaba, nu ai idee cat te iubesc, indiferent de greselile tale ,eu tot te iubesc ,pentru ca nu as avea cum sa nu fac asta, numai cand ma gandesc la cum ne-am cunoscut si cum am trait , prin cate am trecut , stiu ca am fost complicata, stiu ca te-am suparat ,stiu ca nu am ti-am dat cat ai meritat ,nu am ales sa ne despartim pentru ca eram nervoasa ca m-ai inselat ,ci pentru ca eram dezamagita de mine ca nu am fost in stare sa te pastrez,nu am avut grija de tine si nu ti-am dat totul  .Luhan ,nu ai idee cat de mult ma doare, nu ai idee cat de greu e sa stiu ca voi trai de acum fara prezenta ta langa mine, fara mirosul tau seara , si fara sa te vad dimineata fumand. O sa imi fie dor de tine ,o sa imi fie dor de noi de modul in care imi faceai inima sa bata de fiecare data cand ma sarutai sau cand ma priveai citind si sateai in fata mea privindu-ma ore intregi fara sa faci nimic, asteptand sa imi cada suvite de par pe care sa mi le dai dupa ureche,  dar acum tocmai pentru ca tin prea mult la tine ,aleg sa iti dau drumul, nu te voi uita si poate chiar daca imi voi continua restul vietii fara iubirea ta, sa stii ca in inima mea tu vei avea acelasi loc indiferent de greselile pe care le-ai facut .Cred ca ... chiar si in clipa asta, in care te urasc mai mult decat orice, nu voi renunta la tine pentru ca tu mi-ai fost familie ,iubit ,tu mi-ai acoperit o parte din goluri si ai stat langa mine ,ajutandu-ma sa trec peste moarte parintilor si surioarei mele .Luhan poate ma destesti acum , dar imi vei multumi mai tarziu, stiu ca eu nu prea ti-am zis si ca nu sunt prea dulce de obicei ,dar te iubesc ,sper sa fi fericit fara mine ,si sa reusesti tot ce iti doresti...

Cu drag, 

Lisa"

Las lacrimile sa curga pe foaie ,pe care o asez frumos pe patul sau .Ma ridic si imi iau valiza si deschid usa, dar ma sperii sa vad ca in fata ei statea chiar el ,cu o privire trista, pierduta, era obosit , se vedea ca bause, imi sterg lacrimile, si trec pe langa el .

-Lisa..., imi spune el apucandu-ma de mana, dar mi-o trag inapoi fara sa privesc in urma ,pentru ca daca as fi facut-o probabil nu as mai fi plecat. Cu lacrimi in ochii ies afara si il vad pe Taehyung vorbind la telefon ,dupa care se intoarce si ma vede, zambindu-mi, spune cateva cuvinte pe care nu le aud ,si inchide apropiindu-se de mine. 

-Esti bine?

-Nu. Te rog du-ma de aici...., spun eu plangand.El imi ia bagajul , ingrijorat apoi ne urcam pe motocicleta si plecam .Ne-am oprit intr-un parc foarte linstit, era atat de frumos. Cobor si ma asez langa un copac pe iarba, el vine si se pune langa mine .Imi prinde capul in maini ,si imi sterge lacrimile cu degetele ,dupa care ma saruta pe frunte si ma lipesc de pieptul lui .Il aud in soapta zicandu-mi:

 "In mod normal nu te-as lasa sa plangi pentru nimeni ,dar azi iti dau voie asa ca elibereaza-te ,urmeaza un nou inceput". 

Nu il cunosc pe Taehyung, nu stiu cine e sau cu ce se ocupa, stiu doar ca acum chiar nu imi pasa.Dupa ore intregi ,ne ridicam si ajungem acasa unde imi verific telefonul si vad cateva apeluri pierdute de la Wendy, imi pare atat de rau ca o neglijez, si sunt rece...dar nu are idee cat de importanta este, dar astazi cel putin nu mai am putere de nimic. Fara sa ma dezbrac, ma arunc in pat si inchid ochii ,cand vine dimineata?

*LUHAN POV*

Eram pe balcon si fumam o tigare, ma simteam penibil, ma durea inima ,ma sufocam in interiorul meu ,nu mai voiam sa stau in casa asta. Cand eram in fata usii si am vazut-o...pur si simplu regret ca nu am putut sa o opresc , regret tot ce facusem ,stiam ca a plecat pentru ca avea bagajele in mana ,dar nu am indraznit sa intru in camera, pentru ca m-ar fi omorat durerea, sa vad ca ea si lucurile ei lipsesc. Deja ii simteam lipsa, ies de pe balcon inchizand usa, si ma duc in fata usii lipindu-mi mana de ea ,o deschid incetior si o privesc...era cum ma asteptam rece, singura mult prea goala. Ma asez pe pat si ridic o perna mirosind-o...inca imi amintesc cum o luam in brate si cum trupul ei mic se unduia langa mine, si isi lasa parul dupa ce iesea din baie sa ii cada pe umeri ,gandilandu-mi nasul cand dormeam . Ma intind,  cand simt sub mine o coala de hartie ,o ridic despaturind-o si incep sa citesc...."Cu drag, Lisa".

Simt cum lumea mea se sfarseste, o iubesc atat de mult, incep sa plang dupa ce vad modul in care mi-a scris ,ma termina . Ma ridic si ma privesc in oglinda, aceea persoana nu eram eu ,era un nimeni, ochii mei aveau cearcane, si barba incepuse sa imi creasca, parul meu era murdar si aratam mahmur,ma urasc. De nervi ,imi inclestez pumnii si sparg oglinda, lasand cioburile sa cada pe jos, simt cum sangele imi tasneste din degete, incep sa urlu distrugand totul de langa mine, ridic scriosarea si ies din casa. Nu mai puteam , in viata asta eram inutil , tocmai pierdusem cel mai de pret lucru din vina ignorantei mele. Alerg pe strazi si trec strada pe rosu ,lasand masinile sa ma claxoneze, nu mai conta daca eram viu, pentru ca sufeltul meu era mort. Ma urc pe acoperisul unui bloc si scot telefonul plangand apeland-o pe Lisa, bineinteles mi-a inchis, asa ca ii scriu un mesaj "Iarta-ma, e-eu te iubesc Lisa, si poate pare imatur ce voi face, dar chiar simt ca nu merit sa traiesc, daca nu vii in treizeci de minute ma arunc". M-am asezat pe jos si am inchis ochii atipind , cand ma trezesc si ma uit la ceas vad ca deja trecusera 45 de minute, era clar ,o pierdusem definitiv, nu mai avea rost .Ma ridic impacat si ma urc incet pe marginea blocului privind cerul si orasul, era atat de frumos, lacrimile imi curgeau non-stop pentru ca stiam ca acum se termina totul si renunt la orice.Fac un pas, simt cum vantul imi bate prin par, mai fac un pas mic, si inchid ochii zambind.Imi intind mainile pe langa corp si imi fac ultimul pas cand... 

🌸