*In poza e Jeonghan (baiatul-batista)*
*WENDY POV*
O seara normala, absolut nimic special. Este 23:59, dar somnul nu e o optiune pentru mine,am iesit sa ma plimb. Asteptam sa fie fix, nu stiu de ce iubeam atat de mult aceea ora, simteam ca mereu se va intampla ceva minunat. Felinarele produceau o lumina slaba asa ca reuseam sa stau in intunericul din mintea mea, alaturi de gandurile negre.Am ales un loc retras ,m-am intins pe iarba rece si am inceput sa privesc cerul, ma calma totul, natura, copacii ,lacul din fata mea. Admiram luna de argint ,care avea sa fie plina in urmatoarele zile, si stelele.Mereu mi-a placut sa privesc constelatii deoarece ma calma mai ales dupa zile grele. Cand eram mica si ma suparam era primul lucru care il faceam , imi doream sa fiu la fel de speciala si stralucitoare ca Luceafarul.Era liniste afara , vantul imi sufla prin parul ce imi gadila fata ,si facea ca florile sa imprastie un miros incantator.Brusc, se aud cativa pasi in spatele meu ,asa ca ma ridic in fnd si privesc ceasul ,00:00. Cine poate fi la ora asta in parc? Ma ridic ca sa pot observa mai bine ,era baiatul cu batista. Tacut, fara sa zica nimic, s-a asezat langa mine pe spate, acum ii puteam vedea toate trasaturile.Era brunet, avea pometii pari si parul lung pana la umeri si matasos, imbracat lejer .Parea foarte nepasator, si dispus sa asculte orice.
-Cum te cheama?, il intreb eu
-Jeonghan...,spune el sec.
-Jeonghan?
-Da?
-Pot sa iti povestesc ceva? , char aveam nevoie sa ma descarc cuiva, si el chiar parea de incredere.
-Daca vrei.
-Deci cum sa incep...
-Stai, poftim..., zice el si imi da un suculet apoi se ridica in fund isi ia si el unu si incepe sa ma priveasca atent. Spune.
Bag paiul in cutie si incep sa ii spun totul. Ii povestesc toata viata mea, inclusiv intamplarile de cand am venit aici, si traumele pe care mi le provoaca EL, baiatul de langa mine care pana acum m-a privit fascinat ,ma intreaba:
-Si acum ce vei face?
-Nu prea stiu, adica chiar ma simt ingrozitor si nu vreau sa mai fac persoanele din jurul meu sa sufere.
-Wendy, nu trebuie sa dai la o parte oamenii doar pentru ca te invinovatesti de ce vor pati .Este alegerea lor daca vor sau nu sa stea langa tine cand vei avea nevoie de ei ,nu pot sa ii obligi sa plece pentru ca asta e posbil sa ii doara mai tare.
-Dar le vreau doar binele...
-Cateodata e mai bine sa lasi sa vina binele de la sine. Ti-ar placea sa te lupti singura cu accea persoana care te contacteaza, sau sa stii ca ai alaturi de tine pritenii? Incerca sa ii iubesti si sa ii pretuiesti pentru ca asta ii va ajuta mai mult decat daca ii vei alunga...
-Ce frumos, vorbesti ca si cand mai trecut prin asta si ma intelegi...multumesc...
-Poti sa vorbesti oricand ai nevoie cu mine, trimite-mi mesaj si ne vedem exact aici.
-Dar parintii tai ce vor zice?
-Eu nu traiesc decat cu bunica, pentru ca parintii mei sunt morti .De fapt sunt morti pentru mine...m-au abandonat.
-Oh, imi pare rau ...
-De ce zici asta? Nu ar trebui sa iti para rau, sa stii ca traiesc bine cu halmeoni ,iar daca acele persoane infecte au ales sa ma paraseasca, asta nu e vina mea.
-Poate au avut un motiv...stii tu, adica nu puteau sa te creasca...
-Atunci m-ar fi cautat pana acum, oricum urasc sa vorbesc despre asta.
-Ok, atunci nu te voi obliga.
Mai stam putin si admiram linistiti natura, dar suntem intrerupti de bazaitul lui telefon.El se ridica deodata si spune ragusit.
-B-bunica mea , a fost dusa la spital se simte rau...
-Atunci haide, ma ridic eu panicata si incepem sa alergam amandoi.
*LISA POV*
Am inceput sa plang crezand ca l-am pierdut, dar apoi am realizat ca il tineam de maneca. Reusisem sa il prind, ma trezesc din starea accea si incep sa il trag pana cade pe partea cu mine, avea ochii inchisi, ii era frica. Femeia care era langa noi mai devreme plecase, probabil sa anunte politia sau ceva.Eu m-am asezat pe jos langa Luhan care era rece ca gheata si l-am luat in brate .El si-a pus capul pe pieptul meu strangandu-ma tare, ma speria felul in care tremura. Am inceput sa ii mangai parul si sa ii spun printre suspine "E in regula acum, e in regula Luhan, nu am plecat sunt aici cu tine...". El nu zicea nimic, doar ma strangea in brate, nu imi puteam stapani lacrimile, ma durea atat de tare sa il vad asa, ma sufocam pe interior.
Stiam ca greseam pentru ca ii dadeam ce voia, dar acum avea nevoie de mine.I-am atins fata ,care era uda...si el plangea. Am stat amandoi acolo mult timp, era seara si noi nu plecasem. Mi-am luat telefonul si am vazut multe apeluri pierdute de la Wendy si Taehyung. "AH TAEHYUNG AM UITAT SA IL ANUNT CA PLEC...poate s-a speriat shit" , vreau sa-l sun ,dar nu imi raspunde asa ca imi pun telefonul la loc in buzunar. Ma ridic amortita si il iau pe Luhan care se sprijinea de mine, coboram schiopatand treptele, era destul de greu. Chem cu mana primul taxi, care trece pe langa noi fara sa opreasca. Ma dau batuta si astept sa vina altul, dar chiar atunci o masina neagra inainteaza ,venind inspre noi. Stiam accea masina. Din ea iese nervos Tae, care il ia pe Luhan si il pune pe bancheta din spate. Se uita la mine incruntat dupa care zice rece:
-Urca acum.
Deschid cealalta usa de la bancheta din spate, dar el tipa exasperat...
-IN FATA LISA!
Eu il ignor si tot in spate intru punandu-i capul lui Luhan in poala mea. In continuare plangeam, simteam ca o sa mor daca continuam asa.
-Lisa potoleste-te dracului ,tu nu vezi ca iti faci rau singura? Te rog din inima inceteaza si nu mai plange. Unde il las?
-N-nu stiu, lasa-ne acasa la el ...
-Lasa-ne?
-Da, astazi e singura zi in care mai are parte mine..., Luhan auzind asta m-a strans rau de coapsa, si a inceput sa se zvarcoleasca.
-Faci cum vrei.
-Tae, inainte putem te rog sa mergem la farmacie?
-Mhm...,mormaie cu jumate de gura.
Dupa ce am ajuns, l-a luat pe Luhan si l-a carat pana in patul sau. Eu m-am dus sa pregatesc medicamentele, care nu imi puteau trata si sufletul. Taehyung a venit si m-a intors, eu ma sprijineam de masa. Mi-a sters ochii cu degetele sale si m-a pupat pe frunte dupa care i-a zis:
-Te rog opreste-te.Maine dimineata vin sa te iau.
-Ok, sa imi trimiti mesaj...
Am intrat in camera...era rece, frig si intuneric. Aprind veioza si imi pun mainile la gura tipand socata cand vad ce se afla acolo...
🌸
CITEȘTI
Lost✔
Fanfiction"Pentru mine, el era un tip mundan bine definit,avea datorii fata de arta și destinul sau .Mima scrisul, visele, zâmbetele și lacrimile , însă singurul lucru adevărat în el era dragostea fata de mine. "Te cuprinde demonul, zise el "
