*Play*
*WENDY POV*
Dormeam linistita, bucurandu-ma de caldura si placerea pe care mi-o dadea corpul lui Yuta ,pana cand se aud batai in usa. Toata lumea stie cat de mult urasc sa ma trezeasca cineva, asa ce de nu inceteaza naibi ? Toti s-au gasit astazi, ma ridic adormita si deschid usa, cand in fata mea o vad pe iubita fratelui meu, stiind ca ea este cea care m-a sculat deja imi cresc nervii .Afisez un zambet fals cu ochii pe jumatate inchisi si intreb:
-Da? S-a intamplat ceva?
-Neataaaaaa ..., zice ea cu dintii perfect albi ,imbracata doar cu tricoul lui Joshua din care ii ieseau sanii mult prea mari.
-De ce ai venit?, zic eu incercand sa imi pastrez calmul.
-Voiam sa iti zic ca eu si iubitul meu am facut masa si voiam sa va invitam jos sa mancati...,zice razand prosteste. Mi se pare cea mai penibila persoana existenta, dar nu e treaba mea. Continui si eu sa zambesc dupa care adaug exasperata:
-Nu merci , pa..., spun si ii trantesc usa in nas. Stiu ca sunt rea, dar nu ma pot preface ca o plac. Ma intorc si ma uit spre pat ,asezandu-ma pe marginea sa . Yuta dormea fara tricou ,cu capul intr-o parte, parul lui moale stand pe perna ciufulit .Ma apropii si incet il mangai, mi se parea atat de frumos si linistit, tineam la el ,si chiar nu imi doream sa mai pateasca lucuri din cauza mea. Il sarut pe frunte si imi retrag mana, dar el o prinde si zice ragusit:
-Nu te oprii te rog...
Eu ma inrosesc ,si continui ,ma durea sa il vad plin de vanatai.
-Yuta, trebuie sa incetam sa ne mai vedem, nu ai vazut ce ai patit? Te rog asculta-ma desi ma doare sa zic asta, chiar cred ca e mai bine sa ma uiti .
-Nu.
-Te rog intelege-ma...nu pot sa stau sa vad cum se intampla asta...
El se ridica in fund, ma priveste in ochii, si se imbraca suspinand de durere ,eu il ajut sa isi puna bluza si tenesii .
-Wendy, nu. Daca tii oricat de putin la mine, nu ma vei da la o parte...
-DAR NU TE DAU LA O PARTE, E PENTRU BINELE TAU ....
-Nu.
-DAR ...
-Taci putin, cine e persoana care te traumatizeaza?
-E-eu nu stiu,totul a inceput de la un mesaj...
-Ok, o sa rezolv eu, stai linistita.
Spune el in timp ce isi ia geaca de pe fotoliu. Ma saruta pe obraz si pune mana pe clanta ,dar eu il opresc pentru exact in secunda aceea am realizat ceva ,ceva ce putea schimbe totul.
-Yuta, cum o sa rezolvi tu?
-Eu sunt singurul care i-a vazut fata....,zice el trantind usa, care ma face sa tresar.
*LUHAN POV*
Priveam totul, cerul, orasul, inca un pas si scapam de aceasta lume oribila ,ce motive as avea sa traiesc, cand nici macar ea nu realizeaza ca eu o iubesc. Ma urasc atat de tare, ma doare atat de tare, nu stiu daca sa plang sau ce trebuie sa fac ca sa ii arat .Nu vreau sa plece...
-STOP! OPRESTE-TE ACUM, CE CREZI CA FACI?!, aud o voce din spate.
-L-lisa? Tu ai venit? , zic emotionat si incerc sa ma dau inapoi .
-Te rog da-te jos de acolo...,imi zice ea plangand .Ea plange pentru mine, imi apartine,ma iubeste.Dar cand ma intorc cu spatele si o vad, realizez ca nu era Lisa, incep sa rad isteric, si vreau sa cobor, dar imi alunca piciorul si cad,voiam doar sa fiu cu adevarat fericit, ceream atat de mult?
....
*LISA POV*
Dormeam, cand aud bazaitul unui telefonul, si ma uit la cine apeleaza "Luhan", il ignor si incerc sa adorm la loc ,dar primesc un mesaj. Nervoasa ma ridic sa vad ce vrea. Atat mi-a trebuit, imi iau geaca si urc in primul taxi...stiam unde era el, cladirea unde ne-am intalnit prima oara. Urc scarile grabita ,dar nu stiu de ce in interiorul meu presimteam ca de fapt Luhan nu va sari si era doar o gluma ca sa ma atraga .Am stat putin pe ganduri, timp in care o femeie cobora scarile, o iau de mana si tip :
-DOAMNA AJUTATI-MA ACEL OM SE ARUNCA!!!, zic eu incercand sa par cat mai speriata.
-POFTIM!?
-DUCETI-VA!!!
Femeia se duce, iar incep sa ascult prin crapatura usii. Deodata vantul aduce la picioarele mele un biletel pe care il deschid si citesc "Acum voi dormi, nu mai am de ce sa ma tem , sa fiu trist sau sa plang, nici tu nu vei mai avea de ce.Stiu ca te va durea puțin la început, dar poate asa nu ma vei uita. Adio iubito! " . Tot ce am auzit a fost rasul lui Luhan, asa ca am intrat si m-am apropiat de marginea blocului, era prea tarziu ... simteam cum lacrimile imi curgeau involuntar.
Ce se intampla?
*HEEEEY SCUZE PENTRU ACEST CAPITOL SCURT, NU MA OMORATI VA ROG, DOAMNE DECI PLANG*
🌸
CITEȘTI
Lost✔
Fiksi Penggemar"Pentru mine, el era un tip mundan bine definit,avea datorii fata de arta și destinul sau .Mima scrisul, visele, zâmbetele și lacrimile , însă singurul lucru adevărat în el era dragostea fata de mine. "Te cuprinde demonul, zise el "
