🎀15(Danbi)

498 67 6
                                    

L-am văzut pe Suga alergând spre mine, un zâmbet îmi aparu pe faţă instant, simpla lui prezenţa mă face să zâmbesc şi să fiu fericită. S-a îndreptat spre mine, eu alergând spre el, sărindu-i în braţe.

-Unde ai fost? Ai uitat de prânzul cu ai mei?, spun dezamăgită de comportamentul lui.

-Scuze, nu am avut în intenţie să întârzii, spune făcând faţa de căţeluş, i-am zâmbit prinzându-i faţa în palme, voind să-i sărut buzele ce mereu au gust de cireşe, dar am fost neplacut surprinsă să aflu că buzele lui nu mai au gustul dulce al cireşelor ci un gust înţepător şi insuportabil. M-am retras din sărut şi m-am uitat confuză la el.

-Suga?, spun făcând o pauză încercând să găsesc un cuvânt pentru a definii gustul acela, ai mâncat ceva stricat?, adaug într-un final acesta înroșindu-se încercând să lege doua cuvinte.

-E-Eu... Uhm, Danbi, eu..., spune bâlbâindu-se, mi-am pus mâinile în sân lăsându-mi greutatea pe un picior arcuindu-mi sprânceană. -Oh, Danbi, putem să plecăm acum? Ai tăi cred că ne așteptă cu masa pusă, nu-i frumos să întârziem, spune trăgându-mă dupa el la un magazin de unde îşi cumpara două pachete de gumă, pe unul din ele consumându-l odată.

-Suga, ce se întâmplă?, spun oprindu-mă fără să realizez că sunt pe o trecere de pietoni, Suga alergând spre partea opusă, pentru a tranversa şi ţipând la mine să vin mai repede. Mă uitam dezamăgită la el ce alerga spre mine ţipând ceva, eram prea cufundată în gândurile mele pentru a înţelege ce. Un clacson lung m-a făcut să îmi întorc capul spre locul de unde provenea sunetul, aceasta fiind ultima mea mişcare până să nu mai văd nimic în faţa ochilor. Negru...

****

Negru... Alb?... Negru din nou... Alb? De unde alb? Alb, alb, alb, turqoise? De unde? Suga? Alb? Ce e locul asta? Sute de întrebări fără răspuns îmi trecură prin minte.

-Danbi, te rog, deschide ochii, nu mă lăsa, nu acum! Îi aud glasul lui Suga parcă din altă cameră, dar... Este în faţa mea. Suga? Nu mă auzi? Sunt bine! Sunt cu tine!

-Vă rog să o lăsaţi să se odihnească, părinţii ei au spus că vin cât pot de repede. Cine e? Nu cunosc vocea. Ce se întâmplă?

-Nu o las singură, nici ea nu o să mă lase singur! Ştiu. Ahh, Suga, nu mai ţipa, bipaitul asta e destul de asurzitor. Negru din nou, ce se întâmplă cu mine?

Suga's babygirlUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum