Suga's babygirl

🎀22( Danbi)

Au trecut două săptămâni de când s-a întors. Vreau să dispară, să mă lase în pace. Suga nu a mai vorbit cu mine de atunci, şi tot de atunci prezența lui Jin i-o simt peste tot. Oriunde mă duc, e acolo cu mine, orice spun, trebuie să comenteze. Măcar ştiu că-n vise nu îmi apare, iar ăsta este refugiul meu, în somn, dorm oriunde apuc, numai a pleca departe de Jin şi de tot trecutul ce s-a întors odată cu el.

Mă aşez pe pat, după ce mi-am luat somniferele, cam în cinci minute ar trebuii să dorm. Aşa a şi fost, după cinci minute am adormit, intrând în lumea mea preferată, fără Jin şi toate problemele posibile şi imposibile.

-Jimin! Țip când îl văd pe amicul meu Jimin căzând împreună cu acea balustradă de metal pe care era sprijinit. Şocul se putea citii pe fața mea foarte uşor, dar nu am stat mult în loc, am fugit pe scările înguste şi şubrede de lemn, foarte repede, pentru a vedea ce s-a întâmplat cu Jimin.

Odată ajunsă jos, fug spre corpul parcă fără viață al lui Jimin, la vederea lui, lacrimile şi-au făcut apariția începând să-i strig numele şi după ajutor. Prietenii noştri trebuiau să vină împreună cu Jin, iubitul meu, deşi ştiam că ar trebuii să fie aici în cateva minute, am refuzat să-i aștept țipând din ce în ce mai tare după ajutor.

În scurt timp îmi văd prietenii însoți-ți de câțiva oameni că se apropie de noi cu repeziciune, am sărit în fața lor plângând.

-Jimin, te rog... spun eu printre suspine. Doi se uitau la mine în timp ce restul îl ajutau pe Jimin. L-au scos de sub fiarele alea şi au chemat ambulanța şi poliția, dar nu au avut altceva de făcut decât să constate decesul.

-E numai vina ta! Din vina ta a murit Jimin! Tu l-ai împins! Criminalo! Țipă Jin la mine, eu plângând şi mai rău.

...

-Jimin a murit din vina ta! Spune Jin plângând şi aruncând-mă pe jos, pe covorul ce odată era pufos. Scoate un cuțit din micuța bucătărie care este despărțită de living printr-un perete micuț. La vedea cuțitului m-am speriat înghițind în sec.

-Jin...c-ce fa-faci? Abea spun, dar acesta sare la gâtul meu imobilizându-mă jos, din instinct am scos un țipăt scurt. Mi-am pus mâinile pe cuțitul lui, ținându-l departe de gâtul meu.

-O să mori şi tu, chiar acum, iubito! Spune inainte să apese cu toată forța pe cuțit. Am dat să mă feresc acesta căzând de pe mine, iar cuțitul în podea, tăindu-l puțin la mână pe Jin. Am apucat cuțitul înaintea lui şi l-am aruncat spre el...nu credeam că o să-l nimeresc în burtă niciodată.

-Jin! Doamne! Ce-am făcut?

-Pleacă de aici! Sună la salvare şi dispari! Zis şi făcut! Îmi era prea frică să suport consecințele.

După cateva zile m-au sunat prietenii să-mi spună că Jin s-a sinucis. Şi că este vina mea!

Am sărit din pat ca arsă, nu l-am visat niciodată până acum. Am avut coșmaruri, dar primele luni. Am mers la psiholog, eram bine. Am trecut peste.

Coşmarurile au apărut din nou!
Jin a apărut din nou!
Trecutul s-a întors împotriva mea!

Credeam că mă iubești!

Parcă îi văd zâmbetul malefic perfect conturat de buzele lui.