Suga's babygirl

🎀14(Suga)

Eram în acelaşi loc în care am văzut-o prima dată pe Danbi, în exact acelaşi loc, cu aceiaşi prieteni ce îşi fumau ţigările.

-Băieţii, de ce fumaţi?, întreb curios să aflu ce este așa interesant în a fuma, eu unul nu găsesc nimic interesant. RapMon se întoarce la mine cu o sprânceană ridicată, întinde mâna în care îşi ţinea ţigarea iar eu îl privesc confuz.

- Nu te mai uita așa la mine şi încearcă, spune scuturând ţigarea în faţa mea dar mă stramb refuzându-o. -Vrei să îţi răspunzi la întrebare sau nu?, adaugă întrerupând contactul vizual cu mine pentru câteva secunde. Toţi s-au întos spre mine pentru a-mi vedea reacţia. Apuc ţigarea între degete nesigur şi o prind cu buzele trăgând fumul toxic în plămâni înecându-mă. Prietenii mei au început să râdă fiind toţi fumători, înafara de mine, m-au încurajat să iau încă un fum, şi încă unul, până am terminat ţigarea. Pot spune că nu a fost așa rău. Telefonul mi-a vibrat în pantaloni semn că cineva mă sună. Îl scot din buzunar uitându-mă la numele apelantului. Văzând că scrie Danbi mi-am adus aminte de masa pe care trebuia să o iau cu ai iei. Mi-am dat o palmă mintală şi am răspuns.

-Alo? Suga? Unde eşti? Te aştept de zece minute în faţa şcolii!, spune Danbi de la celălalt capăt al firului. Mă îndepărtez de băieţi aceştia uitându-se la mine curioşi.

-Îmi pare rău, iubito! Vin acum!, spun şi închid înainte să apuce să îmi reproşeze altceva. Mi-am luat la-revedere de la băieţi şi am plecat uitând complet de experienţa de mai devreme.