Suga's babygirl

🎀21 (Danbi)

Nu mă așteptam la aceste vorbe din partea lui Suga, nu mă puteam gândii nici în ruptul capului că Min YoonGi mă iubește.

Cu lacrimi în ochi şi inima plină de iubire îi sar în brațe, strângându-l cât de tare pot, parcă ar fi ultima oară. Sunt încă confuză în legătură cu sentimentele mele, nu ştiu ce să-i spun, nu aş dorii să stric acest moment minunat.

-Te iubesc aşa mult! Spune Suga strângu-mă, poate prea tare, în brațe. M-am retras, uitându-mă în ochii lui, eu gândindu-mă la sentimentele mele față de el. Îl plac, iar asta este uşor de văzut, zâmbesc mereu când apare în peisaj, parcă luminându-mi toată ziua, sunt foarte fericită când petrecem timp împreună, săruturile lui încă îmi fac pielea de găină, eu considerând că nu ştiu să sărut, el ştiind asta, îmi spune că sărut foarte bine, dar cine ştie. Ador să-l văd zâmbind, fie că eu îl fac să râdă, fie că altcineva îl face să râdă, eu tot mă bucur, şi sunt fericită, atunci când el este fericit. Când este stresat, sunt şi eu, şi pe lângă faptul că la mine se plânge de toate problemele lui, îmi trasmite acea energie negativă pe care o are atunci când este stresat sau trist. Dar sunt acolo să-l înveselesc, să-l fac să-şi arate zâmbetul perfect, să radieze fericire, doar prin niște simple vorbe sau gânduri bune. Îmi place cum mă priveşte, se uită la mine drăgăstos, sau făcând fețe amuzante şi drăguțe ceea ce este amuzant dar îmi şi topeşte inima.

Îşi ridică privirea la mine uitându-se de la ochi, coborând încet, spre buze. Odată ajuns acolo se apropie încet de mine, parcă cerându-mi permisiunea. Am aprobat încet din cap, deşi în capul meu urlă "Nu uita ce ți-a făcut!" , "Tu tocmai m-ai înșelat dracului şi râzi?".

După gestul meu scurt, își lipsește buzele cu ale mele cu repeziciune parcă dezorându-le. Recunosc că şi mie mi-a fost dor de asta, deşi nu ne-am vorbit aproape o zi.

"Tocmai m-ai înșelat dracului........"

-Suga! Spun repede desprinzându-mă din sărut. Nu pot, mă doare! Tu habar nu ai ce îmi faci! Ieri mă acuzai că te-am înșelat şi cum vi la mine să-mi spui că mă iubești! Nu te înțeleg! Ești aşa bipolar! Nu mai înțeleg nimic! Spun sărind din pat plimbându-mă prin cameră. Liniștea de mormânt a fost spartă de Suga...

-Singura bipolară ești tu! Spune şi mă întorc cu fața la el, uimită de vorbele lui. -Tu ești bipolară! Mai devreme plângeai şi mi-ai sărit în brațe sărutându-mă şi acum țipi la mine! Nu ştiu cum am ajuns aici! Şi nu mă refer la locul unde mă aflu, mă refer la căcatul în care m-am băgat! Unde a rămas acel "Îți pot oferii iubire"? Unde e Danbi? Unde e iubirea ce mi-ai promis-o? Nici nu ştiu de ce am ales să mă îndrăgostesc de tine, mai bine rămâneam cu târfele mele! Adaugă lăsându-mă pentru a doua oară cu ochii în lacrimi.

Ce-am făcut?

L-ai alungat singură!

-Cine...cine a spus asta?

-Înafară de tine nu e nimeni în camera asta Danbi! Nu îmi spune că ești şi nebună? Mă ia Suga peste picior.

Ți-a fost dor de mine, iubire?

-Eşti mort! Nu are cum! Ai murit în fața mea! Nu! Îmi prind părul între degete şi trag de el cu putere.

Nu se poate să se fii întors! Nu! Nu accept asta!

Acceptă-mă odată, Danbi! Cât o să fugi de mine?

-Toată viața aş fugii de tine, nenorocitule! Te urăsc! Dispari! Țip speriindu-l pe Suga ce mă ridică de jos. Se uită la mine îngrijorat, de ce îi pasă?

-Pleacă, să nu te mai văd! Te urăsc! Tu l-ai adus înapoi! E numai vina ta Suga! Pleacă odată de aici! Țip împingându-l de la spate spre ușă.

Aşa iubito, dă-l afară, să rămânem singuri din nou, ca în ziua accea. Mai ți minte, aşa-i? Cum să uiți!