Profesorul nou |Volum 1|

Capitol 1 - Prima zi de scoala

Era o dimineata plăcută de toamna chiar prima zi de scoala.Toti adolescenții se pregăteau de scoala.
Melissa era singura fata care nici macar nu s-a trezit.Parintii ei erau plecați în Austria pentru joburi.Deci Melissa era singura acasa cu fratele sau mai mare Max care avea 26 de ani.Max era un casier la un magazin din centru, iar Melissa invata tot timpul. Max nu avea timp sa stea cu Melissa pentru ca el petrecea timpul liber in club cu iubita si prietenii lui.
Cand a sunat alarma Melissa nu s-a trezit.Desigur ca a mai dormit inca o oră asa ca a întârziat in prima zi de scoala.Cand a observat ca era ora 9:26 s-a ridicat din pat si a gonit-o la scoala.
A ajuns la ora cu 10 minute întârziere, dar la ora la care a întârziat a fost ora cu profesorul nou.Cel mai tânăr profesor din scoala si cel mai chipeș dintre toti.Toate fetele au rămas cu gura deschisă cand l-au văzut. Aproape toate visau sa fie cu el.Dar nu era posibil,el are 24 de ani si noi fetele avem 19 ani.Desigur ca nici el nu s-ar uita la una dintre noi,nici la cele populare.
Cand m-a văzut intrând pe usa m-a rugat sa iau loc si sa fiu atenta.Avea o voce atat de calma incat m-a calmat si mi-am văzut de treabă.Toate fetele se uitau la corpul lui,la părul lui,la costumul lui, numai eu ma uitam în caiet si scriam in jurnal.
Dupa ora m-a strigat sa raman cateva minute in clasa ca sa vorbeasca ceva cu mine.
L-am întrebat:
-E vreo problema?
El a răspuns:
- Nu,vreau doar sa iti spun sa fi mai atenta ca sa nu mai întârzii.
- Am auzit ca ai probleme cu familia si nu te pedepsesc acum, fiind prima dată.Dar data viitoare dacă se mai intampla vei primi detenție.Deci nu iti fa mari sperante ca o sa scapi de fiecare dată daca ai probleme.
Am rămas pierdută.De unde stia el de problemele mele?Si de ce se poartă asa de frumos cu mine?Aveam o grămadă de intrebari.Nu i le puteam pune...dar la un moment dat a văzut că mă uit spre tavan asa ca a spus:
-Ati auzit ce am spus sau ma ignorați ?
In acel moment am împietrit.Nu stiam ce sa ii raspund.
-Nu...ma scuzati.Eram cu gândul la altceva...am spus eu balbaind.
-Alta data sa nu se mai întâmple.
-Sigur.
-Acum puteti pleca.Nu uita de eseu ora viitoare.
-Desigur,la revedere.
După ce am iesit din clasa simteam niste fluturași in stomac,dar nu puteam crede asta.Eu nu eram genul de fata care sa se îndrăgostească de un baiat mai mare,mai ales un profesor.Aveam probleme foarte mari...
După ore,am plecat direct spre casă dar pe drum m-am intalnit cu cineva.Acel cineva cu care nu ai putea avea o relatie,adică profesorul.Era in fata mea mergând cu servieta dupa el.
Am vrut să îl depășesc dar imi era rusine sa ma recunoasca si sa ma ia la intrebari.Nu puteam sta la infinit in spatele lui holbandu-ma la părul lui perfect si blond.
Stiu,sunt ciudată, dar asta sunt eu,Melissa Cartson.Fata din pădure,cum mi se spune tot timpul pentru ca am stat un an in pădure cu fratele meu cand nu aveam casa.De atunci tot fata din pădure mi se zice.Acum revenind la ceea ca faceam...
Cat timp ma holbam,incercam sa nu ma gandesc la ceva prostesc...dar din potriva el s-a întors si m-a văzut.Am fost șocată si speriată.El s-a întors cu un zâmbet si m-a salutat.Eu balbaind am salutat fiind o idioata.Cred ca am facut impresia greșită in prima zi de scoala la profesorul nou.Cat timp eu vorbeam cu mine însămi el s-a apropiat și mi-a spus:
-Scuze,dar nu ti-am retinut numele.Il mai poti spune o dată ?
-Da...sunt Melissa Cartson..
-Eu sunt Mike Collins,noul tau profesor.Stiu ca nu ne-am cunoscut in clasa dar stii bine ca ai in...tarziat...asa ca nu aveam timp sa ma prezint.
-Nu e nicio o problema domnule Col..
-Collins.Ma poti striga Coll pe scurt.
-Ok...
-Daca nu te superi pot să te întreb ceva?
-Orice.
-Am auzit de la director ca esti o fata responsabila si ca ai nevoie de o slujbă pentru a putea locui,mânca si invata.Asa ca eu am o surioara mai mica..si am nevoie de o dadaca care sa aiba grija de ea ca sa nu faca prostii.Deci...ai dori să lucrezi ca o dadaca si sa locuiești acolo ca sa te
poti duce la scoala si in acelasi timp sa lucrezi?
Cand am auzit asta eram foarte entuziasmată pe interior dar pe exterior păream confuză...nu stiam dacă sa spun da sau nu.Chiar aveam nevoie de un job,indiferent cu cat ma plăteste asa ca am acceptat.
-Da,desigur.Multumesc mult.
-Pentru nimic,eu sper sa te descurci.E bine daca incepi de maine?
-E perfect.Multumesc mult.La revedere.
-Papa..
Am trecut pe lângă el si mi-am văzut de drumul meu...