Profesorul nou |Volum 1|

Capitol 3 - Cea mai ciudată zi...

Si asa a trecut si a doua zi,a treia zi,a patra...pana a trecut saptamana.A fost o saptamana destul de ok,avand in vedere faptul ca lucrez pentru un profesor.
A venit sâmbătă,ziua in care nu faceam nimic...pur si simplu stăteam si ma uitam pe tavan,dar la un moment dat m-am plictisit si am zis să mai scriu o poezie,in jurnalul meu de poezii.Ador sa scriu poezii pentru altii ,dar mai ales pentru mine.Inspiratia mi-o gasesc tot timpul când sunt în aer liber.Asa ca m-am gândit sa ies in grădina sa scriu.
Era o grădina uriasa,plina cu copaci,flori,tufe in forma de animale,mici fantanele si o grămadă de bancute.Mi-am gasit un loc pe o bancuta si m-am apucat de scris.Observam cu atentie peisajul,datorita acestui fapt am regăsit inspiratia din mine,am inceput sa scriu în caiet...dar dupa ce am scris câteva versuri aud un fosnet din spatele mele....era Mike care presupun ca vroia sa ma sperie,dar dimpotriva m-a salutat:
-Hei...ce faci aici?
-Scriu o poezie...am zis eu rușinata..
-Serios?Pot să văd?Dacă nu te deranjează.
-Da,sigur,nu e nicio problemă.Uite,asta e preferata mea.
Dupa un minut si-a ridicat capul din caiet si s-a uitat la mine...eu ma uitam la el.El mi-a spus:
-Wow,e...extraordinara!
-Nici chiar asa...
-Ba da!Chiar e!a spus el entuziasmat.
-Multumesc...am raspuns eu cu obrajii rosii.
-Meriti laude,te pricepi.
După ce a spus aceste cuvinte s-a uitat direct in ochii mei,iar eu in ai lui...ochii aceia albastrii ca cristalul erau nemaipomeniti.Ii adoram,pur si simplu nu puteam să nu îmi iau ochii de la ei.Ceva se intampla...noi doi ne uitam adânc în ochii celuilalt...era ceva ciudat aici.Chiar cand mi-am spus în minte ca e ciudat, in acel moment a devenit chiar mai bizar...el si-a ridicat mana si a pus-o usor peste obrazul meu...m-am inrosit toata.Stiam ca ceva nu e in regula cu mine,inima imi batea din ce în ce mai tare si nu mai puteam respira...dar el s-a apropiat mai tare de buzele mele si intr-un final m-a sarutat.Un profesor ma sărută pasional,iar eu stiam ca asta e gresit dar nu vroiam să îl opresc.Pur si simplu îmi plăcea,vroiam sa nu se termine...dar chiar în acea secunda a apărut Aida:
-Domnule,va asteapta cineva la poarta.
Atunci Mike repede si-a dezlipit buzele de pe ale mele si a raspuns:
-Spune-i ca vin intr-un minut.
-Desigur,domnule.
-Multumesc,Aida.
Si acum revenind la noi doi...cand Aida a plecat Mike si-a întors capul spre mine si mi-a spus balbait:
-O...sa vorbim mai...tarziu despre....asta....
-D...da...
Si a plecat în pas grabit spre casă.Eu eram confuză,foarte confuză...el m-a sarutat,dar eu nu l-am oprit...de ce?
Pentru ca il iubesc...imi place atunci cand buzele lui se ating de ale mele si incepe magia...Nu simteam sa îl opresc,chiar dimpotriva vroiam sa fie mai lung.Stiu ca e gresit...stiu ca nu pot avea o relatie cu el...stiu ca nu e bine,dar inima imi spune altceva...
Cand am terminat cu ganditul,am revenit la poezia mea,care din întâmplare la final a ajuns poezie de dragoste.Nu stiu cum,dar atunci cand scriam ma gândeam doar la sărut.La altceva nu îmi stătea mintea...
Am terminat poezia si m-am dus in casa.Nu vroiam să dau de nimeni.Cand am intrat m-am îndreptat direct spre scări ca să ajung în camera mea,fara sa ma uit in dreapta sau stanga la cineva sau ceva.
Pur si simplu vroiam să ignor tot.
Pe cand sa pășesc pe prima scara...cineva m-a strigat...era Mike:
-Melissa....putem...ahem....vorbi despre...stii tu ce...
-Umm....da...sigur...am spus speriată.
Cand mi-a zis ca vrea sa vorbim despre acel sărut eu m-am panicat.Nu vroiam să stiu nimic,chiar dacă eram confuză.Nu vroiam să vorbesc despre nimic.M-am prefăcut normala si m-am dus in living unde ma aștepta.Am tras aer in piept si m-am așezat pe canapea,așteptand ca Mike sa vorbeasca...