Cap.1.Despre mine...

152 11 4
                                    

Mă numesc Clara Alvares și am 15 ani!Am părul brunet,ochii căprui,sincer ochii căprui mi se par universali,dar nu pot spune că nu sunt fermecători!Îmi place enorm să cânt,mă preocupă școala și încerc să mă asigur să am note mari!Sunt o fire sensibilă și timidă intr-o oare care măsură!Adică pentru mine contează mult parerea celorlalți,o vorbă rea de la cineva iși face loc in minte pentru câteva ore,dar depinde si de persoana care mi-o spune!Iubesc să îi ajut pe cei din jur,să le pot fi alături,sunt in clasa a IX-a,profilul filologie,am ajuns într-o clasă aproape perfectă!Îmi amintesc prima zi am vorbit doar cu doua fete,privind nu pot spune "privind" pentru ca nu ma interesa, mentionez asta pentru ca nu mi se pare chiar ok(ok-cuvant gasit pe moment) din afară la grupul format dintr-un băiat si cateva fete!Pe bune?Doar un baiat?Avea cercel in ureche,din prima l-am considerat vagabont si mi-am zis ca n-am sa schimb tare multe vorbe cu el!In fine...Am o diriginta minunata,intelegatoare,si ma simt foarte norocoasa ca o am ca diriginta!Familia mea,da am 3 frati dintre care 2 sunt fete,si ii iubesc mult!Parinti mei,ma iubesc mult si la fel si eu!Mama e intelegatoare si mereu tin cont de parerea ei in orice,tata e mai glumet si imi place sa stau cu el,faza e ca acum mama nu e acasa,e in Germania si lucreaza,pastram legatura vorbind la telefon,dar nu e la fel,imi lipseste si de abia astept sa se intoarca!Cei mai buni prieteni...Au fost momente cand nu am mai crezut in prietenie,dar de fiecare data ma inselam!Eu de obicei sunt foarte optimista,imi place sa gandesc pozitiv si sa-i fac si pe cei din jurul meu sa gandeasca asa.Ador sa-i vad oamenii din viata mea zambind,mai ales cand zambetul e creat de mine!Sunt prietenoasa,dar sincer mie frica sa spun unele lucruri fața de persoane pe care abia le-am cunoscut!Mie frica sa nu le fac sa creada lucruri rele despre mine,dar uneori nu mai tin cont si spun tot ce imi vine!Îmi place sa ascult muzica,de fiecare data cand sunt trista ma regasesc in versuri.Înainte preferam sa scriu fraze scurte,prietenii mei imi spuneau sa le postez caci sunt foarte frumoase,dar din nou imi era frica de parerea celor din jur!Acum ca am sa scriu o carte ma consoleaza gandul ca nimeni nu stie cine sunt defapt!Eu sunt foarte dezordonata,imi pierd repede lucruri,dar le gasesc tot la fel de repede,asta de obicei...Cred ca deja am mentionat destule...

Apropo,incepand din cap. 3. cartea va incepe sa capete sens!Sper sa va placa!

O persoanalitate indecisă...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum