O persoanalitate indecisă...

Cap.6.

Am ajuns acasa si ziua de astazi a trecut destul de repede.A fost o zi ca oricare alta,in afara faptului ca toate cele intamplate mi-au ramas in permanenta in minte pana cand am adormit.
A doua zi m-am sculat si m-am grabit repede catre scoala.Prima ora am romana,iar profesoara intra in clasa si ne informeaza ca azi vom discuta mai in detaliu despre romanul "Morometii".
In afara de ora aceasta mai aveam inca 3 ore deoarece diriginta ne-a anuntat ca de la ultima ora vom pleca acasa,doar ca mie imi era tot una pentru ca mai trebuia sa raman o ora.
Cele trei ore s-au terminat deci toti au plecat acasa,mai putin eu.Ma asez in banca si ma uit plictisita pe pereti,cand imi suna telefonul.
-Alo!
-Alo-o-o!
Este tata si are o voce ingrijorata si speriata in acelasi timp.
-S-a intamplat ceva?
-Fratele tau...
Ma ridic in picioare si imi continui discutia astfel
-Ce e cu el?A patit ceva?
-Da!A vrut sa ne faca o surpriza venind acasa si in drum a avut loc un accident!Acum e la spital si e in coma!Situatia e destul de grava!Te astept!
Am primit o veste teribila,ni nu mai imi simt picioarele,deci simt nevoia sa ma asez pentru a preveni o cazatura provocata de un lesin!
Ma uit in gol,ochii mi se inlacrimeaza si o lacrima sta sa cada...Cand Cristian intra in clasa.
-Clara?Ce s-a intamplat?De ce plangi?
-Cristian!
Nemaispunand nimic alceva imi asez capul pe umărul lui simultan si incep sa plang mai tare ca niciodata.
Cristian ma apropie de el,ma imbratiseaza punandu-ma la pieptul lui.
Nici nu mai stiu pe ce lume sunt.Minte imi este incontrolabila si nu stiu ce sa fac mai intai, nu pot gandi nimicDintr-odata imi revin,deci ma departez usor din bratele lui Cristian.Ma intorc cu spatele si incerc sa ma calmez.
-Clara ce ai?
-Scuze nu am realizat ce fac!
-La ce te referi?Clara ce s-a intamplat?
-Nu conteaza!Trebuie sa plec!spun eu in timp ce ma ridic.
-Clara ce s-a intamplat?
-Fratele meu a facut accident si acum e in coma la spital!spun eu in timp ce incep sa plang mai tare ca data anterioara.
El ma ia din nou in brate si peste cateva secunde imi spune:
-Hai sa mergem la spital!
-Cristian!Merg singura!
-Chiar si acum te incapatanezi asa?
Fara sa mai spun nimic imi continui drumul spre iesire,cu Cristian in spatele meu!Cand ajungem pe la motorul lui fara sa-mi dau seama vad cum sunt urcata pe el.
Sincer nu mai aveam puterea sa ma opun,plus ca vroiam sa ajung cat mai repede la fratele meu.
In aproximativ 10 minute ajungem.Am intrat in spital si fara sa imi dau seama Cristian a intrat si el cu mine!
Ma indrept catre tata,iar acesta ma ia in brate.
-Care e situatia?spun eu ingrijorata.
-Pai nici eu nu stiu!Medicul a spus ca singurul lucru care ne ramane de facut acum e sa asteptam!
Il imbratisez inca o data pe tata,apoi simt nevoia sa iau o gura de aer,deci ies afara si ma asez pe o banca.
Stau cu picioarele pe banca si cu capul pe genunchi.Fara sa-l observ Cristian era pe aceeasi banca cu mine.
Ma apropie de el si ma strange strans in brate.Deja simteam cum fiorii isi faceau aparitia in tot corpul meu.
Faptul ca eram in bratele lui,la pieptul lui ma facea sa cred ca totul va fi bine parca.
-O sa fie bine!
-Mi-e frica!
-Ai rabdare doar si o sa vezi!
Ma departez putin de el si ii spun:
-Merg la tata.
Ma indrep spre intrarea spitalului si puteam sa observ un mic zambet pe fața lui tata.Intru in fuga si il intreb:
- E vreo veste buna?
-Da!Iulian e bine!Doar ca trebuie sa stea inca cateva saptamani la pat. Maine il luam acasa.
Se putea citi fericirea de pe chipul meu de la 3 kilometri distanta.
-Dar putem sa-l vedem?
-Da,doar sa nu stati mult!ne spune medicul.
-Bine,multumim mult!spun eu bucuroasa de raspunsul primit.
Merg repede si ma asez pe un scaun langa Iulian,iar tata in drelta mea.
-Esti bine Iulian?il intreb eu
-Da nu-ti face griji!
-Te doare ceva?
-Nu o sa treaca toate!Medicul ce a zis?
-A zis ca doar trebuie sa stai cateva saptamani la pat!
-Vezi ti-am zis ca o sa treaca!
-Ar trebui sa mergem!Medicul a spus sa nu stam mult!
-Bine!A si maine venim sa te luam!Noi suntem pe hol sa sti ca iti suntem alaturi!
-Nu e nevoie mergeti acasa!Probabil sunteti obositi!Veniti maine!
-Iulian sti si tu ca vorbesti in zadar!
Fara sa-l mai lasam sa spuna ceva eu si tata am iesit pe hol.
-Clara?Cine e baiatul asta?
Da Cristian inca era pe hol!Nu ma deranja,dimpotriva ma bucura faptul ca imi era alaturi.
-Sunt colegul ei Cristian.spune repede el.
-Si ce faci aici?
-Pai el ma adus tată!
Telefonul suna,astfel tata nu si-a mai putut spune urmatoarea replica!
-Alo?
-Alo!Domnul Alvares?
-Da!
-Trebuie sa veniti repede la servici pentru o ora!A intervenit o problema!
-Bine,ajung imediat!
Tata era avocat,imi place enorm meseria lui!
-Clara trebuie sa plec pentru o ora!Ramai aici!Ma intorc repede!
-Bine,dute linistit!
Ma saruta pe frunte iar mai apoi pleaca!
Eu merg si ma asez pe un scaun,iar Cristian se aseaza si el langa mine.
-Cristian?!?
-Da?!?
-Mulțumesc mult pentru azi!
-Oricând!spune el zambindu-mi.
-Cristian dute acasa,ai stat destul,poate aveai ceva de facut si din cauza mea ai anulat!
-Sti si tu ca nu te-as lasa singura aici!Asa ca nu mai vorbi degeaba!Plus chiar daca as avea!As anula orice pentru tine!
Mda,rosesc automat la vorba lui.
Nu i-am mai spus nimic,iar dupa cateva secunde ma apropie de el,punandu-ma la pieptul lui.
Pentru cateva secunde nu am reactionat in niciun mod,dar dupa ma decid si incerc sa ii raspund negativ gestului,dar exact dupa ma opreste.
-Clara de ce te comporti asa?
Fără sa-i mai pot raspunde,ii suna telefonul!
Imi parea bine ca suna,chiar nu vroiam sa-i raspund la intrebare.Dar de unde?Imediat dupa trei secunde si l-a inchis,fara a mai verifica ce persoana tocmai il contactase.
Imi ridica capul catre el si se uita intes in ochii mei.
- Pentru că...
-Pentru că?
-Pentru că imi e frica!
-Frică de ce?
-Frică sa cred in ceva ce defapt nu exista!
-La ce te referi?
-La noi!
El rade imediat de spusele mele,ceea ce ma facut sa ma rusinez din start.
-Clara si de ce crezi ca nu exista?
-Uite Cristian nu stiu ce e in capul tau,dar din cate am inteles tu ma placi de mai mult timp,si in tot acest timp tu ai stat in bratele altora!
-Asta a fost pana acum!Dar acum tu sti ca te plac,deci asta schimba multe.
Nu-i spun nimic,dar probabil a vazut pe fața mea ca inca nu eram impacata cu asta.
A vrut sa-mi spuna ceva,dar a fost intrerupt de catre telefonul sau si de data aceasta raspunde vazand persoana care il contacta.
A iesit afara si am stat cateva minute asteptand sa se intoarca,dar observ ca nu mai revine asa ca ies pana afara sa vad unde e.
Am iesit insa plecase.
O dezamagire profunda mi-a lovit inima direct.Am plecat cu o tristete maxima,si m-am asezat din nou pe scaun.
Atunci mi-am dat seama ca defapt tot ce a fost pana acum , a fost doar teatru.Nimic din spusele lui nu se aproba cu ceea ce tocmai a facut.Totusi cu toate astea nu aveam cum sa il invinovatesc,ma ajutat destul.Dar chiar si asa el a zis ca ar anula orice pentru mine.Mda vorbe goale.
Gandindu-ma la toate acestea cateva lacrimi mi-au cazut pe obraz.
Poate ca exagerez,dar inca nu v-am mentionat ca cea care il contacta era o fata,si cu siguranta nu era sora lui pentru ca din cate am inteles nu are frati.
Ma calmez repede realizand ce fac!
Plangeam pentru Cristian!De ce?Oare se merita?