Cap.10.

130 5 2
                                    

M-am dat jos de pe motor si am mers direct spre banca si ma uitam in gol bosumflata.
-Te ascult!imi spune Cristian nerabdator.
-Nu am nimic sa-ti spun!
Nu vroiam sa-i spun astfel m-as fi implicat mai mult in povestea relatiei noastre si fix de asta nu aveam nevoie pentru a ma indeparta de el in ciuda sentimentelor mele!
El se uita la mine nervos si dintr-odata s-a ridicat brusc in picioare plimbandu-se prin fața mea de colo colo.A facut asta timp de 1-2 minute iar mai apoi a venit din nou spre mine.
-Clara ma faci sa-mi pierd rabdarea!Spune odata te rog ce ti s-a intamplat!
Nici macar nu ma uitam la el!Priveam in față nescotand nici macar o vorba!
-Clara nu inteleg de ce te comporti asa dintr-o data?De ce te comporti asa cu mine?
Reactia mea a fost aceeasi,iar dupa 5 secunde ma intors catre el punandu-si mainile pe obrajii mei,apropiindu-ma de el.
Se uita insistent in ochii mei,iar eu m-am decis ca ar fi cazul sa incep sa vorbesc.
-Uite Cristian nu cred in iubirea asta a ta!ok?
Daca inainte ma mai gandeam la o poveste de iubire in care el sa fie protagonistul,adica sa fim impreuna,spusele acelei fete mi-a sters toate gandurile.
-Uite in primu rand vreau sa stiu cine ti-a facut asta!
-Paula!
-Paula?
-Da!
S-a ridicat de pe banca foarte furios vrand sa plece cu intentii gresite.
Am mers dupa el si l-am oprit!
-Cristian!Te rog nu!
-Ce nu?Si vrei sa o las asa?imi spune acesta continuandu-si intentia de a pleca la Paula.
-Eu cred ca mai important acuma era sa fi langa mine nu sa-ti faci dreptate.
Auzind acestea s-a oprit si a venit langa mine,asezandu-se pe banca.
-Imi pare rau!imi spune incercad sa ma traga inspre el.
Dar am evitat asta.
-Nu am nevoie de scuzele tale!
-Clara a fost o reactie la nervi!Imi cer scuze!Spune-mi cum s-a intamplat!
Nu i-am zis nimic.
Deodata ma simt luata pe sus in brate!
-Nu te las jos pana nu imi spui!spune Cristian hotarat.
Ma uitam el gen ca nu ar face-o!Nu m-ar tine cu forta asa.Iar el se uita la mine si puteam sa observ in felul in care ma priveste ca ar trebui sa cred mai mult in el,adica sa am curajul sa-l cunosc!Sa risc in regasirea iubirii celui mai frumos sentiment de pe acest pamant!Sa ma las dusa de val si sa pot sa ma bucur de ceva nou,ceva ce ma facea fericita!Sa vreau sa fiu fericita.Iar fericirea mea era la el!Alaturi de el.
-Prima data am primit un mesaj!ii spun eu in timp ce acesta ma aseaza la loc langa el....
I-am aratat mesajul.
-Nu l-am luat in seama in privinta noastra!Motivul pentru care m-am departat asa de tine ti-am spus care a fost....Dupa acest mesaj dupa ce ne-am certat in clasa la mine am primit un mesaj de la tine gen sa ne intalnim aici in locul asta.Am mers cu gandul sa lamurim tot.Cand am ajuns acolo 3 baieti mari binefacuti erau in spatele ei,iar unul in spatele meu care ma tinea!Ma palmuit de 3 ori spunandu-mi ca tu esti al ei si ca nu ma placi cu adevarat,ca doar te-am cunoscut si ar trebui sa stiu ca nu pui pret pe o fata si chestii de genul!Gata?Multumit?
A tacut pentru cateva secunde...
-In primul rand sa sti ca te plac foarte mult!In al doilea rand esti prima fata pe care pun pret,la care tin de aia ea ma stie ca nu!Clara esti singura fata care ma facut sa alerg atata dupa ea!Poate ca de aia tin asa mult la tine!Si mai esti si singura careia i-am spus totul despre familia mea!Uite vreau sa fim impreuna!Vreu sa te vad fericita!Vreu ca eu sa te fac fericita!Vreau ca eu sa fiu motivul pentru care zambesti,vreau ca eu sa-ti fiu cel care e acolo oricand va fi nevoie!
Ma uitam fix in ochii lui si adevarul e ca nu stiam ce sa-i raspund,toate aceste cuvinte mi-au determinat inima sa-mi bata atat de tare si de repede,simteam un sentiment greu de descris in cuvinte si nou pentru mine.
La un moment dat ma apropie de el si ma ia in brate punandu-ma la pieptul lui!
-Oricat m-ai indeparta tu si oricat ai vrea sa stau departe de tine nu pot si nici nu voi putea vreodata!Deja e prea tarziu sa mai pot renunta acum la tine!
-Cristian...
-Nu trebuie sa spui nimic e de ajuns sa ramai langa mine!
Aceastea fiind spuse ma determinat sa iau o decizie!Am ales sa aleg cu inima,iar inima nu-mi da voie sa stau departe de el.
Am ridicat capul catre el uitandu-ma in ochii lui...
-Clara!
-Da!
-Nu-i asa ca vrei sa fi iubita mea?imi spune el trist si in sensul ca trebuie sa fie da.
L-am lasat cateva secunde fara raspuns,iar mai apoi am dat din cap in semn ca da,formand un mic zambet.
Atunci ma strans tare in brate si ma mangaia usor pe par.
Cand stateam asa toata lumea se oprea in loc parca ,iar singurii ramasi eram noi,dooar noi doi.
Deodata imi suna telefonul.
-Alo!
-Alo!
Era Iulian..
-De ce nu esti acasa?
-Am iesit putin si am uitat sa anunt!
-A ok!Ai grija si sa nu vii tarziu!A sunat tata si a spus ca pana maine seara nu va veni acasa!
-Bine!spun eu oftand si inchizand telefonul simultan.
-S-a intamplat ceva?
- Nu nimic important!Cum mai merg cautarile?Te-au mai sunat acei oameni?
-Da!
-Si de ce nu mai anuntat?
-Pentru ca erai ocupata sa-i explici lui Darius ca nu e nimic intre noi.imi spune acesta cu zambetul pe buze!
-Asta era atunci nu?
-Exact!si-mi zambeste.
Am mai stat cateva minute imbratisati,apoi soneria de la telefonul lui ne opreste imbratisarea.
-Alo!
-Ce?Pe bune?Ai gasit?
-Ne intalnim imediat!
......
-S-a intamplat ceva?
-Dani,prietenul meu a reusit sa afle numarul de telefon a unuia din oamenii care au spus ca ma ajuta in privinta familiei mele!Iar acum merg la el cu ceilalti baieti sa vedem ce putem face ca sa-i facem sa vorbeasca!
-Si ce ai de gand sa faci?
-Nu stiu!Ma gandesc sa anunt politia,dar....as risca prea mult!
-Vin cu tine!
-In niciun caz!
-Ba da!Nu pot sa stau asa!
-Uite deocamdata,doar voi vorbi la telefon,cel mai.probabil.Iar maine voi merge la sectia de politie pentru a afla mai multe date despre tata!
-Bine!Ma anunti,bine?
-Sigur!A si apropo treaba cu Paula nu va ramane asa!O sa regrete ceea ce a facut!
-Nu Cristian nu-i face nimic!
-Iubita lui Cristian Rinner este batuta!Fata de care sunt indragostit nebuneste este ranita si eu sa nu fac nimic?Clara cred ca ma cunosti macar un pic!
-Uite daca ai de facut ceva vorbeste,dar nu-i face rau!
-Vedem!
Era ca si cum un "Ma mai gandesc!" dar se vedea de pe fața lui ca nu o sa lase asa lucrurile.
-Plecam?il intreb eu..
-Da!
Ma sarutat pe frunte,iar apoi ne-am urcat pe motor.Am pornit,iar dupa cateva minute il vad pe Cristian cum pierde controlul asupra motorului sau.Frana nu mai functiona!Eram asa de panicata,nici nu stiam cum sa reactionez!Il strangeam foarte foarte tare.
-Cristian!
-Clara tine-te bine!
Eram foarte aproape de o cladire mai veche abandonata si deja parca nu mai vedeam bine!
-Clara!imi spune acesta repede simtindu-se panica din vocea lui.
-Da!
-Te iubesc!
-Si e....

                Sper să vă placă!😘❤

O persoanalitate indecisă...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum