O persoanalitate indecisă...

Cap.16.

Ce?Cristian e fratele meu vitreg?
Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!
Pe Cristian il bufneste rasul si pare ca nu crede absolut nimic!
-Ai dovezi?intreaba acesta ironic.
Dupa intrebarea asta Paula scoate o hartie ce pare a fi un test ADN.
O ameteala de cap ma luase brusc si simt cum fac cunostinta cu cimentul rece.Am cazut in genunchi,simteam cum lumea toata se invarte in capul meu,vedeam un pazal imposibil de descifrat.
-Nu are cum!Nu se leaga nimic!il aud pe Cristian cum spune hotarat,dar parca nici el nu crede in propiile cuvinte.
-Normal ca nu se leaga nimic!Pentru ca nu el este tatal tau!se aude o voce ce se apropie cat mai mult de noi si seamana cu vocea bodyguardului meu.
Ce?Ce legatura are el cu toate astea?
Toti am intors automat capul catre el asteptand o explicatie.
-Cristian....nu domnul Alvares este tatal tau!
Cristian se plimba de colo colo cu mana prin par si pare foarte bulversat.
-Atunci cine e?Hă?Cine e?se racneste acesta.
-Tatal tau....tatal tau...
-Vorbeste odata!Cine e?
Cristian e foarte nervos,vena de la cap ii e vizibila si sufla foarte greu.
-Tatal tau...sunt eu!
What?Ce Dumnezeu?
-Iti pot dovedi!Stiu toate cum s-au intamplat!spune acesta cu lacrimi in ochi.
-Cum?
Acum scoate si acesta mai multe harti ce se dovedesc a fi un certificat de casatorie,poze din viata lor si un test ADN.
Acum chiar nu inteleg!Si testul Paulei?
-Dar testul Paulei?spun si eu ceva in sfarsit.
-E falsificat!Ea a stiut de la bun inceput ca sunt tatal tau si ma amenintat in tot acest timp ca iti va spune!Eu nu eram pregatit sa o fac!Credeam ca ma urasti!Credeam ca crezi ca te-am lasat balta.
-Nu am crezut niciodata asta!Dimpotriva!V-am cautat cu disperare in tot acest timp,si mereu am sperat si am si crezut ca traiti.
Mie tot nu mi se parea totul normal,multe lucruri inca nu se legau!
-Tata?Tu ai mai avut o casnicie?
-Da dar nu stiam ca am avut copii!Paula ma anuntat chiar azi aratandu-mi acel test ADN. si mie mi-a fost greu sa cred!
Acum e clar ca Paula a mintit,pentru ca tatal lui Cristian a disparut cand acesta avea 5 ani deci e clar ca stia de existenta lui.
-Paula tu de ce ai facut asta?
-Ca sa va indepartez pe tine si pe Cristian!Daca ati fi fost frati nu ati mai fi avut cum sa fiti impreuna!
-Ce?Tu iti dai seama ce era sa faci?Cum sa te joci asa cu viata unui om???o intreb eu socata.
-Cristian,eu chiar te iubesc mult!Te rog nu ma lasa!Stiu ca si tu mai simti ceva pentru mine!
Ce?Asta era deja prea mult!Si chiar si asa nu reactionam in niciun mod.
Aceasta se apropie de Cristian,inconjurandu-i gatul cu bratele sale.
Fac ochii mari cand vad ca Cristian nu face nimic,dar imi revin dupa cele 2 secunde in care era pierdut pe luna probabil.
Ii ia mainile si le indeparteaza.
-Te inseli!Nu simt nimic pentru tine!Si daca chiar m-ai fi iubit nu te-ai fi jucat asa cu mine!Cum naiba sa ma minti ca altcineva e tatal meu?
-Tocmai de aia,am facut asta chiar pentru ca te iubesc!
-In cazul asta nu sti ce inseamna iubire.
-Cristian?il aud pe bodyguardul meu soptind.

Cristian pov.
Toata situatia asta mi-a dat niste dureri de cap mai mari ca nicioadata.
Nu-mi vine sa cred ca mi-am gasit tatal,si nu-mi vine sa cred ca era si sa ma bat cu el la un moment dat.
-Cristian?il aud cum imi pronunta numele nesigur.
Nu mai vreau sa pierd timpul in sfarsit mi-am gasit tatal.Asa ca il iau in brate si toate imaginile trecutului mi se deruleaza in fața ochilor.
-Mama?Raluca,soara mea?
Acesta se indeparteaza din imbratisare si isi lasa capul in jos.
-Mama ta....
-Ce s-a intamplat cu mama?
-Mama ta....a ...a..mu-urit!
E prea mult pentru un singur om toate intr-o singura seara.
Exact atunci cand simt ca am ramas fara puteri o mana micuta ma cuprinde de brat.E Clara.Imi intorc privirea catre ea iar ea imi zambeste fortat(incearca sa fie puternica pentru mine),trist dar incurajator.
Atunci o iau in brate si suflu greu.
Dupa cateva secunde ma intosrc din nou catre tata,ce ciudat suna...
-Raluca?
-Nu stiu!Nu am reusit sa o gasesc nici pana astazi!
Ma bucur enorm ca mi-am gasit tatal,oarecum a venit el la mine prin intermediul Clarei,insa mama a murit si sora mea habar nu am pe unde e,si mafia aia cine naiba o fi?
Il iau din nou pe tata in brate bucurandu-ma ca l-am regasit.
-O vom gasi impreuna!Nu-ti face griji!ma asigura el cu zambetul pe buze!
-Imi pare rau!
-Pentru?
-Pentru cum m-am comportat pana acum.
El incepe sa rada.
-E in regula!
-Hai sa plecam de aici!
-Hai!
Am luat-o pe Clara de mana cu tata langa mine si tatal său langa ea,Paula iesind in urma noastra.
Vroiam sa-i spun ceva Clarei,insa telefonul tatalui ei ma intrerupe!
-Alo?
-Am inteles ajung acum!
-Am inteles!Acum!
-Clara trebuie sa plec acum!
-E in regula du-te!
-Daca ceva ma suni!
Aceasta aproba din cap dupa care tatal sau pleaca!
Clara se apropie de mine.
-Cristian acum eu plec,ai grija de tine,bine?
-Cu ce pleci?
-Chem un taxi!
-Nu!Te duc eu!E foarte tarziu!
-Cristian abia ti-ai regasit tatal,nu vreau sa...
-Shhh!Te duc eu si gata!
-Tata o duc pe Clara!Tu du-te acasa la matusa,ne vedem acolo!Bine?
-Bine!
Ne-am urcat pe motor amandoi si am pornit.
Am ajuns in fața casei ei si ne-am coborat.
-Iti multumesc!
-Pentru?:)
-Pentru ca imi esti mereu alaturi!
-Cristian!
-Nu!Vorbesc serios!
Ii spun asta si o iau in brate.Inca nu-mi vine sa cred ca mama a murit si ca nu voi mai putea sa o revad vreodata!Gandul asta ma omoara!
-La ce te gandesti?ma intreaba ea vazandu-mi starea!
-La mama ta?ma intreaba ea si eu aprob in timp ce lacrimile imi curg pe obraz.
Plang in fața ei,dar nu ma simt incomod,imi vine sa sparg tot si sa bat pe oricine imi iese in cale dar trebuie sa ma abtin.
-Uite incearca sa vezi partea buna!Putea sa fie mai rau!Daca nu-ti mai gaseai nici tatal!?!Si in plus sunt sigura ca cat de curand iti vei gasi si sora!
-Te iubesc atat de mult!
-Si eu te iubesc!Acum trebuie sa mergi acasa si sa recuperezi timpul pierdut cu tatal tau!
Aprob din cap,o prid de talie si o lipesc de corpul meu,o sarut si apoi plec.