O persoanalitate indecisă...

Cap.11.

Cristian pov.
Nu stiu cat timp a trecut,dar deschid putin ochii si pot sa observ tot ceea ce se intampla in jurul meu!Cand dau ochii la Clara si vad ca inca nu s-a trezit merg panicat la ea neluand in considerare durerea care o avem la o mana si la picior,locurile unde m-am lovit.
-Clara?
Nu primesc niciun raspuns si deja o ura ingrozitoare se instaleaza in mine stiind ca din vina mea s-au intamplat toate.
-Clara te rog deschide ochii!
O tineam in bratele mele si simteam ca inebunesc vazand in permanenta chipul ei nevinovat.
-Clara te rog deschde ochii!
Vad ca nu imi raspunde in niciun fel si il chem urgent pe Dani sa vina cu masina cu inca 2 prieteni.
-Ce s-a intamplat?ma intreaba imediat cum au ajuns toti in cor!
-Nu am timp acum!Haideti repede va spun dupa!Dani tu vi cu mine!Conduci!
-Si motorul il lasi acolo?Ne ocupam noi de el.
-Cum vreti!
Am urcat in spate cu ajutorul baietilor si am luat-o pe Clara in brate!
Bratul stang imi sangera gruaznic,iar la picior nu era chiar asa grav,insa Clara nu deschde ochii ceea ce ma omoara!
-Clara!Trezeste-te te rog!
Simt ca inebunesc!
-Hai Dani mai repede!
Privesc trist si disperat la ea simt o miscare lenta.O tineam de mana si si-a miscat putin degetul.
-Clara?
-Cris...
Am sufalt usorat,ma bucuram ca s-a trezit dar speram sa fie bine.
-I-am sarutat mana.Si ma uitam la ea neîncetat.
-Cum te simti?Ce te doare?
-Capul.Tu cum esti?
-Eu sunt bine,acum ca ai deschis ochii!
Am ajuns la spital si ne-au internat repede pe amandoi.
Dupa ce doctorul si-a facut treaba l-am intrebat:
-Cum e Clara?E bine?
-Domnisoara Clara e cât de cât bine!In seara aceasta poate pleca acasa.Doar ca accidentul avut a afectat-o la cap si timp de 5 zile  va trebui sa respecte un tratament anume care va decide daca va fi necesara sau nu o operatie!Iar dumneavoastra!Ceea ce aveti la picior e o luxatie!Iar cu bratul e o rana destul de grava dar care va trece in 2-3 saptamani!
-Operatie?
-Da depinde de ce efect va avea tratamentul.
-Pot sa o vad?
-Deocamdata nu!Peste o ora!Are mare nevoie de odihna.
-Va rog?
-Nu se poate acum!
Doctorul s-a retras dar eu simteam ca inebunesc fara sa o vad.Simteam ca nu mai am niciun rost pe lumea asta!Ma durea ingrozitor ca am ranit-o!Operatie?
Statem stresat cand Dani a intrat in salon.
-Ce faci?Esti bine?
-Da!Cea care nu este e Clara!Si e doar vina mea!
-Nu e din vina ta!
-Cum nu?Eu am provocat accidentul!
-Nu tu!Accidentul a foast provocat de altcineva!Si acel cineva ti-a slabit frana!De aceea ai pierdut controlul!
-Ce?Cine e?
-Nu se stie inca!
-Dani tre sa-l gasim cat mai repede!
-O sa facem tot ce se poate!Cand pleci de aici?
-Diseara!
Dani  a stat cu mine pana cand s-a terminat ora ingrozitoare de adteptare!M-am schimbat si am plecat in salonul Clarei.

Clara pov.

Tocmai am deschis ochii si nu vad pe nimeni in jurul meu.Gandul prima data la Cristian s-a dus.Oare e bine?
Cand deodata usa salonului se deschide.
-Clara!
-Cristian!
-Ce faci?Cum te simti?
-Ma doare putin capul!Tu esti bine?
-Da,nu-ti face griji!Imi pare rau!
-De ce?
-Pentru ca toate s-au intamplat din vina mea.
-Nu nu a foast vina ta!S-a intamplat pur si simplu! Asa a fost sa fie!Trebuie sa-l sun pe Iulian!
-Stai il sun eu!Unde e telefonul!
I-am facut semn spre dulapul de langa mine.
-Alo!
-Alo!Cine esti?
-Un coleg al Clarei!
-Unde-i ea?
-La spital!
-La spital?Ce a patit?
-A avut un accident.
-Cum e acum?
Fara sa mai pot auzi ce spune il vad pe Cristian cum iese din salon.De ce a iesit?
S-a intors inapoi intr-un minut.
-Ce a zis?
-E ok!Ar fi vrut sa fie langa tine,dar sti deja ca nu poate!
-Stiu!E in regula!Cand pot iesi de aici?
-Chiar acum!Hai schimba-te si plecam!
M-am schimbat repede bucuroasa ca Cristian e bine si ca nu s-a intamplat nimic grav.
Am iesit din salon.Cristian a venit spre mine si ma luat in brate.
I-am multumit doctorului si apoi am plecat la mine acasa.
Am intrat in casa si am mers la Iulian impreuna cu Cristian.Era ora 20.
-Ce faci Clara cum esti?
-Sunt bine.Trebuie sa respect un tratament si totul va fi bine!
-Ma bucur!
In seara aceea am mers direct in camera mea si am dormit,dupa ce mi-am luat la revedere de la Cristian.
A trecut deja o saptamana si din cate am inteles de la Cristian azi tre sa merg la medic sa se asigure ca totul e in regula.
Tatei i-am povestit despre accident si era cat pe ce sa ma aiba in grija de acum la sange.
Stateam in fața casei mele si il asteptam pe Cristian sa vina pentru ca am stabilit ca vom merge la spital impreuna.
Opreste motorul si vine si ma ia in brate si nu am mai stat deloc mult!Nu inteleg de ce era asa de grabit.
Ajungem la spital si apoi medicul iese pe hol cu Cristian.Stau cateva minute dupa care Cristian vine la mine  foarte fericit.
-E de bine Clara!Totul e in regula!
-Dar oricum nu avea cum sa fie diferit doar era doar o asigurare!ii spun eu razand!
-Uite lucrurile nu au stat chiar asa!Era posibila si o operagie daca tratamentul nu isi facea efectul.Dar acum e bine!
-Ce?Operatie?
-Da dar acum totul e bine!
A venit si ma luat de mana si am plecat amndoi.
Am mers la bancuta!
-Clara!
-Da!
-Trebuie sa sti ceva!
-Ce?
-Accidentul pe care l-am avut a fost provocat de Darius!
-Ce?Nu el nu ar face asa ceva!
-Clara crede-ma!M-am informat mult!
O dezamagire totala ma cuprins din toate partile si ochii imi erau inlacrimati!Nu mai vroiam sa il vad niciodata pe Darius!Nu pot sa cred ca a facut asta.Cristian ma ia in brate si ma strange la pieptul lui.
Am stat asa timp de cateva minute asa,iar apoi am plecat acasa!
A doua zi am plecat la scoala.Laura si Elena mi-au iesit inainte.
-Ce faceti?
-Bine,tu?
-Bine!
-Cum mai esti?
-E bine!Totul s-a rezolvat!
Cand au auzit asta m-au imbratisat brusc.
-Vaiii!Nu sti cat ne bucuram!Si iubitul tau cum e?
Da erau la curent cu toata situatia.
-E bine!
-Clara?Putem vorbi?ma intreaba Darius.
M-am uitat la el urat si am plecat de acolo!
-Clara?Ce ai?De ce te comporti asa cu el?ma intreba Laura.
-El a provocat accidentul.
********
Dupa ce orele s-au terminat stateam in clasa singura si il asteptam pe Cristian!Mi-a spus ca intarzie 10 minute.
Stateam plictisita cand deodata un tip inalt,bine facut se apropie de mine!
-Buna păpușă?Ce faci singurica aici?
-Ce vrei?tip imediat la el.
-Ehhh ce vreau!Eu sunt aici doar ca sa indeplinesc placerea Paulei!Si ca tot veni vorba iti transmite salutari!
-Pleaca de aici ca tip!
Mda nu.puteam eu sa tac?
Mi-a pus automat mana la gura.
Ma mangaia usor pe mana,iar lacrimi nenumarate imi cad pe obraz,tremur toate si o scarba ingrozitoare mi se face de cel ce tocmai ma atinge,chiar daca pe mana!
-Da-mi drumul idiotule!Nu te lua dupa spusele Paulei.
Doar acestea fiind spuse Cristian intra in clasa regasindu-ne pe mine si pe tipul Paulei in ipostaza anterioara.
La luat de la mine trantindu-l in perete si incepand sa-i dea pumni.
-Cine esti tu hă?Cum indraznesti sa pui mana pe fata asta?Te omor ai inteles?AI INTELES?se racneste Cristian la el.
Dupa ce am crezut din punctul meu de vedere ca la batut suficient am mers la Cristian incercand sa-l opresc.
-Cristian gata ajunge.
De unde?Nimic!El isi continua treaba.
-Cristian te rog oprestete!
Acesta s-a oprit brusc.Si a venit la mine luandu-ma inbrate.
Eram sperita dar nu tare.Mai mult aveam o scarba in mine de nedescris!Ma bucur ca tipul nu si-a atins scopul,ca nici macar nu a avut timp sa -l inceapa.
-Esti bine?
-Da!
Ma luat de mana lasand tipul respectiv acolo plin de sange.
Imi era mila oarecum sa-l vad asa!Chiar daca nu il cunosteam si chiar daca merita din plin ceea ce i-a facut Cristian!Dar asta e problema la mine!Nu obisnuiesc sa tin cont de persoana si nici de fapta comisa!Cum vad pe cineva trist mi se face mila cu prima secunda.
Adevarul e ca baiatul respectiv nici nu a avut timp sa se apere!
Am plecat acolo la locul nostru,iar el a inceput sa-mi spuna:
-Clara!Te iubesc enorm de mult si daca mai pune cineva mana pe tine nici spitalul nu-l mai scapa!
Eu am inceput a rade,iar el cand a vazut asa mi-a pus o mana pe talie si una pe obraz apropiandu-ma de el!
-Eu nu rad!
Se uita in ochii mei si se apropia din ce in ce mai mult.Ma pierdeam in ochii lui caprui si regaseam in ei tristete,alinare,dor,iubire atatea sentimente intr-un singur trup.Imi doream atat de tare sa-si gaseasca familia.
-Cristian?
-Da?
-Nu-i asa ca nu o sa ma lasi niciodata?Si ca mereu imi vei fi alaturi indiferent de situatie!Spune-mi te rog ca am motive sa lupt pentru iubirea noastra.
-Nu te-as lasa nici daca mi-ai cere-o!Stiu cat de greu mi-a fost sa te am alturi si acum poti sa-ti doresti din toata inima de mine nu scapi!Si da ai motive sa lupti pentru iubirea noastra!Pentru ca iubirea asta aduce fericire,iar eu iti promit ca nu te voi rani niciodata!
Ii zambit si l-am stras tare in brate inghizand ochii si crezand ca ma regasesc intr-un vis!Adevarul e ca tot ceea ce mi se intampla cu Cristian vad departe de real.Totul e asa perfect,bine intre noi!Dar stiu sigur ca-si va regasi familia sau macar o parte din ea in curand!
Am mai stat putin,iar mai apoi acesta ma dus acasa.Cum am ajuns tata se uita nervos la mine!De ce?Nu stiu!
-Tată?S-a intamplat ceva?il intreb eu speriata
-Da!Asta!
Scoase o poza dintr-un dosar si mi-o arata.In poza eram eu,doar ca nu doar eu,eram eu si tipul ala cum ma atingea pe mana si tinea mana la gura.
-Ce e asta Clara?
-Tată!Eu nu am nimic de a face!Ma jur!
-Uite nu vreau sa te ascult!Am luat o decizie in privința ta!
-Ce decizie?Spune!spun eu confuza de reactia tatei!
In poza se vede clar ca sunt nevinovata nu inteleg de ce tata se comporta astfel.cu mine!
-Tată!?!Imi spui?
Uite eu sunt nevinovata,se vede pe chipul meu!
-Tocmai de aia decizia care am luat-o o sa-ti prinda bine!
-Ce decizie?il intreb iar nervoasa pe un ton mai putin calm.