O persoanalitate indecisă...

Cap.18.

Clara pov.

Dupa o ora de mers cu masina ajungem intr-o padure.Mergem in jur de 30 de minute,mna adica ei merg pentru ca eu sunt luata pe sus din cauza revoltelor mele.Zaresc in față o casă veche,cred ca e abandonata de mult timp.Intram in ea,dupa care unu din idiotii din spatele meu ma tranteste intr-un pat urandu-mi "O seara plăcută!"
Plăcută să o aivă el!
După incă o ora in care am privit in permanenta stelele si m-am gandit ce are de impartit acest Mario cu Cristian sau mai bine zis cine e el,fix anonimul asta apare pe usa.
-Ce faci?E deja 1,nu dormi?:))
-Cine esti?De ce mai adus aici?
Acesta incepe sa rada!
-De ce te-am adus aici?Hmmm,buna intrebare!:))Pai,ca sa ne cunoastem mai bine si ca sa-ti arat cine e defapt Cristian!
-Nu am de gand sa cunosc unul ca tine idiotule!Si lasa glumele deoparte!
Iar incepe sa rada,baiatul asta e dement!
-Draga mea aici nu e dupa tine!Si crede-ma pe cuvant,Cristian nu te merita!Daca m-ai cunoaste n-ai m-ai vrea sa pleci de langa mine!:))Si ca Cristian te va gasi,mda stai si spera!Pe el nu il intereseaza de tine!
Imi asez barbia pe genunghi si ma uit in gol si las lacrimile sa cada,nu mai am de gand sa stau la discutii cu prostu asta!
Auzi la el"Daca mai cunoaste n-ai m-ai vrea sa pleci de langa mine" Du-te naibii de prost!
Mda eu si gandurile mele,nici nu am observat ca acesta era deja langa mine.
Am tresarit in momentul in care ma atins pe umar si m-am ferit imediat.
-Nu sunt chiar asa rau pe cat ma crezi!Defapt Cristian e cel rau in povestea asta!Am si dovezi!El nu te iubeste asa cum crezi!Insa eu chiar vreau sa te am langa mine sa te protejez!
In momentul urmator i-am dat o palma peste față să mă țină minte toată viața.
Lacrimele nu ezitau sa cada si adevarul e ca nu vroiam sa aud ce-mi va spune,imi era frica chiar daca increderea mea in Cristian inca exista la fel ca inainte.
-Bine!Cred ca ar trebui sa trecem la inregistrari!
"Cine?Clara?Ma enerveaza pe zi ce trece tot mai mult!Imi pierd rabdarea!E o curv...."
Era vocea lui Cristian."Curva" asta a vrut sa spuna.Ce altceva?
Nu mai suport,imi frange treptat fiecare bucățică din inimă de fiecare dată când ecoul acelor cuvinte e prezent in mintea mea!
-Lasa-ma o data in pace!Nu mai vreau sa aud nimic!tip la el printre suspine si cu lacrimi in ochi!
Cand dau sa plec,acesta ma trage spre el.
Imi arata o poza cu mine din primele zile ale anului!I-a dat-o Cristian!
-Te-am placut!Si i-am spus ca in schimbul tau,ii voi  spune unde se afla sora lui!Si a acceptat fara sa mai stea pe ganduri!Era vorba sa se apropie de tine in asa fel incat sa fim siguri ca vei veni aici!Si atunci...
-Taci!Taci!Taci!tip eu disperata in timp ce ma ridic si cad in genunghi!
Cum a putut sa-mi faca toate astea!Cum?
Privesc ca o nebuna in gol,iar intre timp Mario mai porneste o inregistrare.
"M-am saturat de ea!Da-o incolo de târf..."
Dupa ce a rostit cuvintele alea s-a auzit un zgomot puternic ceva gen ca a inceput sa sparga ce prindea la mână.
In acest moment iau lucruri de prin camera si incep sa arunc peste tot unde prind.
Nu mai suport gandul ca Cristian ma uraste si ca ma mintit in tot acest timp si ca nu ma iubeste ma omoara tot mai mult!Simt ca vreau sa-mi las sufletul si inima sa plece,sa nu mai simt atata durere!E prea mult!
Trantesc in continuare tot ce prind si acum Mario se apropie de mine si ma prinde de inchieturile mainilor!
-Clara!Calmeaza-te!
-Lasa-ma!Cine te-a pus sa intri in viata noastra acum?Te urasc!Te urasc!Te urasc!
-Tot eu sunt vinovat pentru ca ti-am deschis ochii in privinta lui?
-Da tu esti vinovat pentru tot ceea ce mi se intampla!spun eu in timp ce cad iar in genunghi,dar acesta ma prinde in bratele sale!Nu ma opun nu am puterea sa o fac!In plus aveam nevoie de o imbratisare!
Am stat asa timp de cateva minute dupa care acesta ma ia stil mireasa si ma pune in pat,deabea mai realizez ce se intampla!Sunt pe aproape sa adorm sa dorm si sa uit tot ce e legat de idiotul ala care ma facut sa sufar atat de mult!Printre lacrimi si sunspine adorm intr-un final!

A doua zi de dimineață ma trezesc la pieptul lui Mario.Ce Dumnezeu?Ma feresc rapid,iar el se trezeste brusc!
-Ce cautai aici?
-Mă scuzi,dar ai avut nevoie de mine!Plus Clara nu te comporta asa cu mine!Eu vreau sa-ti fiu prieten!Ma urasti ca ti-am facut cu bine?
- Nu te urasc,dimpotriva iti multumesc!Dar sa-ti fie clar un lucru nu am avut si nici nu o sa am vreodată nevoie de tine!Dacă mai faci o singura dată asta,o să-mi fac rau singura!Si acum ai face bine sa ma lasi sa plec?De ce naiba ma ti aici?
-Bine,gata gata!spune acesta in timp ce ridica mainile sus.
-Du-ma acasa odata!Sigur ai mei sunt ingrijorati la culme!
-Nu-ti face griji draga mea,se ocupa Cristian de asta!
-Ce?
-Va avea el grija sa nu afle nimeni toate chestia asta!
-Dar de ce naiba mă ți aici?
-O sa afli la momentul potrivit!
-Si o sa stai mereu aici pe capul meu?
-Nu-ti face griji chiar daca as pleca nu ai avea unde iesi!Locul e bine pazit,plus ca te-ai rataci in padure!

Nu prea am auzit ultima replica a sa pentru ca Cristian mi s-a instalat brusc in minte si deja simt cum lacrimile isi fac aparitia.Mario cum ma vede se apropie de mine si incearca sa ma ia in brate dar am evitat direct asta,astfel il vad pe acesta cum da cu pumnul in perete si iese ca un fulger din camera.
Doamne ajuta!Tre sa ies cat mai repede de aici!Ma uit peste tot in camera cu intentia de a gasi o iesire.Observ fereastra si il vad pe Mario cum pleaca de aici cu masina sa.În față mai erau 2 tipi care pazeau usa.
Am deschis fereastra si am sărit jos.Niciunul din cei 2 nu mimeaza vreun gest!
Ma duc spre partea din spate a casei unde erau inca 6 oameni.Cand vad ca nu am de ales incep sa fug prin padure ca nebuna pe unde prind.
Fix dupa cateva secunde cei 10 erau in urma mea.Fug,fug si iarasi fug.
Am observat un loc unde ma puteam retrage,nu stiu daca era periculos cu animale si chestii de genul dar sincer nu prea imi pasa ce mi se intampla acum!Mi-era egal cu 0 daca mi s-ar fi intamplat ceva rau.
Astept sa treaca tipii si fix atunci cand credeam ca am scapat unul din toti ma cuprinde de incheietura piciorului si ma scoate afara din "ascunzatoare"
Cum am iesit l-am lovit acolo unde nu bate soarele dupa care am continuat sa fug.
Am fugit si am fugit pana cand toate fortele m-au parasit nemaiavand un gram de putere si am cazut intr-o prapastie nu prea abruptă.
M-am rostogolit la vale dupa care m-am oprit brusc.
Deabea mai vedeam ceva si parca chipul lui Cristian imi mai aparea din cand in cand in față...Privesc catre cer nepasatoare,dupa care inghid ochii...