Cursa Infernului(în curs de editare)

Capitolul 20

Rebeca POV :

Sunt atat de bucuroasa ! Mai este putin si Matusa o va scoate pe sora mea mai mare Katherine din locul ala infect in care ea s-a dus ca sa petreacă timp cu Jay. Mi-a fost dor de ea in ultimul timp . Poate ca ea a vrut sa petreacă timp cu Jay dar m-a ignorat pe mine . Dar nu sunt suparata pe ea cred ca o inteleg totuși ea era mai apropiată de Jay decât de mine si in plus eu cu Jay nu prea ne Înțelegem si nici nu petreceam mult timp impreuna, el fiind in America si eu in Europa. In fine nu mai contează nu am voie sa judec, familia e familie .

Matusa ma striga cred ca e timpul sa merg la scoala . Încă o zi plictisitoare si fara nici un eveniment de cand au plecat frații mei.

Dupa scoala

-Hei, Rebeca! Ai ajuns mai repede ! Spune Matusa pe un ton grijuliu.

Înaintez spre bucatarie dar mai întâi ma descalt si imi arunc Geanta pe canapeaua din sufragerie .

-Mmmm! Miroase bine, ce gatesti? Spun eu asezandu-ma pe un scaun de la masa .

-Fac paste cu sos de roșii , iar in cuptor am un o tava cu briose.

-Mh! Spun eu aproband-o dar fara sa ii dau prea mare atenție deoarece ma uitam pe telefon .

-Fara telefon la masa ! Spune Matusa trecând pe lângă mine si luandu-mi telefonul din mana si punându-l pe blatul de la bucatarie departe de mine .

Apoi imi aseaza o farfurie cu o portie de paste in ea imi da si tacâmuri si un pahar de suc apoi isi pune si ei paste, si se aseaza la masa . Nu prea aveam pofta de mancare asa ca privirea mea se învârtă peste tot in camera . Brusc observ lângă telefonul meu Geanta mătușii din care ieșeau niste foi. Ma ridic de la masa cu pretextul ca am terminat si ca vreau sa imi pun farfuria la spălat . Dar in schimb ma uit peste acele foi .

-Ce sunt astea ? O intreb pe Matusa arătându-i foile .

-Alea sunt foile si documentele de care am nevoie ca sa o scot pe sora ta mai mare din scoala aia de corectie . Pune-le la loc ! Imi spune Matusa pe un ton sever.

-Ok! Nu trebuie sa te superi !

-Nu ma supăr ! Doar ca nu vreau sa le murdărești !

-Bine am inteles . Si cam cat va dura sa o scoti pe Katherine de acolo ?

-Nu stiu depinde de...

Conversația noastră este întrerupta de sunetul enervant produs de telefonul mătușii mele . Se pare ca cineva o suna pe Matusa si era foarte insistent . Aceasta s-a ridicat cu greu de la masa ca sa ii răspundă acelei persoane insistente . Ea se uita la telefon apoi imi spune :

-Rebeca poti te rog sa mergi in camera ta !

-De ce?

-Doar te rog!

-Bine !

Urc in camera mea încercând sa aud cat se poate de mult din Conversația dintre Matusa mea si acea persoana misterioasa .

-Alo!

-...

-Da eu sunt sa intamplat ceva ?

-...

-Cum adica a evadat ?!

-...

-Nu inteleg ceea ce încercati sa imi Spune-ți !

-...

-Cum ?! Cum e posibil sa se întâmple una ca asta !

-...

-Inteleg sigur ca vom veni !

-...

-Da! Multumesc ! Sa aveți o zi buna !

Nu prea am inteles despre ce este vorba . Dar am așteptat ca Matusa sa închidă telefonul ca sa vad ce se petrece de fapt. Cobor scările in graba . Ajung in sufrageri unde o vad pe Matusa mea plângând pe canapea . Ma apropii de ea îngrijorată privirea de pe fata ei ma înspăimântă .

-Ce sa intamplat ? O intreb cu îngrijorare in glas .

Singurul răspuns pe care l-am primit a fost tăcerea . Ma temeam din ce in ce mai mult pentru răspunsul pe care il voi primi de la Matusa mea.

-Cu cine ai vorbit la telefon ?!

Din nou răspunsul mătuși mele a fost tăcerea . O vad cum ia o gura de aer pregătindu-se sa imi răspundă la toate întrebările .

-Katherine ... ea ...

-Ea ce, Matusa ?

-Ea a evadat de la scoala de corectie si ...

-Si ce sa intamplat ? Imi e foarte teama de ce i s-ar putea intampla .

-Pai... Sora ta si fratele tau au evadat din scoala de corectie si poliția ia gasit . Ei nu au vrut sa se predeie asa ca au fost prinși intr-o urmărire ...

-Asa! Si ce sa intamplat i-au prins ?

-Intr-un fel !

-Cum adica " intr-un fel"?

-Poliția si ei conduceau foarte rapid iar in fata era o curba periculoasa șoferul a pierdut controlul masini , iar masina a iesit de pe sosea intr-o râpa .

-Si apoi ce sa intamplat ? Intreb eu abtinandu-ma cu greu sa nu imi dau drumul lacrimilor .

-Poliția nu a vazut pe nimeni sa iasă din masina cand sau apropiat de ea masina a luat foc .

-Nu! Nu este adevarat !

-Pompieri au venit la fata locului au stins focul iar in masina sau ce a mai rămas din ea se aflau patru cadavre.

-Nu ! Mai urlu eu o singura data inainte sa dau drumul lacrimilor mele si sa cad in genunchi pe Parchetul rece .

Matusa sa apropiat de mine si a încercat sa ma linisteasca. A durat o vreme pana m-am oprit din plâns . Si chiar daca la exterior nu mai plângeam in interior sufletul meu urla si plângea.

                                                                     <><><><><><><><>

Acum eram in masina si ne îndreptăm spre fata locului pentru a vedea pentru ultima oare pe sora si fratele meu . Ma rog daca voi fii in stare sa ii vad . Oricum trebuia sa ne prezentam la locul accidentului deoarece noi doua suntem cam singurele rude din apropiere si in viata. Mai avem cam 100 de km si am ajuns .

Odată ajunse la locul faptei Matusa mea a trebui sa stea de vorba cu niste polițiști . Privirea mea era ațintita asupra masini sau a ce a mai rămas din ea .

-Hey ! Imi spune Matusa încercând sa para puternica cred ca pentru mine .

-Hey! Ce ți-au spus acei polițiști ?

-Nimic important . Doar ca am doua variante ori identificam noi cadavrele ori le trimitem la morga . Dar polițiști au spus ca nu prea au ce sa gaseasca cei de la morga din cauza stări in care se afla cadavrele .

-Si ce ai decis sa faci ?

-Nu prea cred ca are rost sa trimit cadravele la morga . Deci am sa încerca sa le confirm eu daca sunt ei sau nu .

-Ok!

-Vrei si tu sa vezi ... sau mai bine nu.

-Cred ca ar fii mai bine sa nu .

-Cum doresti !

Spune Matusa in timp ce se îndreaptă spre masina aproape distrusă impreuna cu un polițist . Au discutat ceva dar nu stiu ce discutau. Mai aveam o ultima uram de speranța ca poate acele persoane din masina nu sunt fratele si sora mea . In clipa in care Matusa a căzut in genunchi si a inceput sa plângă acea ultima urma de speranța dispăruse . In aceea clipa am inteles ca nu am sa imi mai revad sora si fratele vreodată .

Acum plecam nu mai avem ce face doar sa ne pregătim de înmormântare fratilor mei. Matusa nu era in stare sa mai conducă asa ca am fost duse acasă de un polițist . Efectiv nu imi venea sa cred ca chiar am rămas singura.