Cursa Infernului(în curs de editare)

Capitolul 32

Dupa un an
  

Dupa un an mai bine spus dupa un an si cateva luni.  Azi este ajunul Craciunului. Eu si cu Bruce facem ultimele cumparaturi inainte de craciun. Avem multe cumparaturi de facut deoarece fundantie Wayne finanteaza o casa de copii. Si in fiecare an Bruce cumpara in persoana fiecare cadou pentru fiecare din unul dintre cei 300 de copii pe care casa ii gazduieste. Deobicei Bruce organiza o petrecere mare plina cu oameni importanti si plina de parteneri de afaceri. Dar in anul aceste l-am convins sa nu mai faca o petrecere si in schimb sa chemam niste prieteni si membri ale famililor noastre si sa ne bucuram impreuna de spiritul craciunului.

Bruce si-a chemat fratii impreuna cu iubitele lor. Dar nu a vrut sa il invite si pe Aiden in ciuda eforturilor mele de a incerca sa ii impac,Bruce nu mai vrea sa il mai vada vreodata sau sa ii mai auda numele. Totusi ma mir cum de secretul meu nu s-a aflat, el nu a spus nici o vorba. Nu inteleg era asa de hotarat sa ma distruga si acum ce? In fine nu mai contraza acum tot ce conteaza este ca secretul meu nu s-a aflat.

Dupa o sesiune lunga de cumparaturi ne-am intors acasa. Si ce putea sa fie mai bine decat dupa o sesiune lunga de cumparaturi o sesiune si mai mare de impachetat cadourile.

•••

-Rose! Vi te rog putin in hol?

-Da vin acum!

-Inchide ochii am o surpriza!

-Bruce?

-Da?

-Daca inchid ochii in timp ce cobor scarile te asigur suta la suta ca voi cadea direct in cap!

-Ăm... Da ai drepte. Asteampta-ma in capatul scarilor am sa te conduc eu pana jos.

-Ok!

Am asteptat ca Bruce sa urce scarile. Cand a ajuns in fata mea eu mi-am inchis ochii asa cum mi-a spus el sa fac. Dupa aceea brusc nu am mai simtit pamantul sub picioare. Cred ca acesta ma ridicat. Si coboara scarile cu mine in brate. Am simtit cum ne-am oprit si acesta ma lasat jos. Si ma pozitionat intr-un anumit fel.

-Gata? Intreb eu nerabdatoare.

-Vrei sa iti aduc un scaun sa te asezi inainte sa vezi surpriza.

-Nu! Acum haide o data mai facut foarte curioasa.

-Ooo! Atunci este bine!

-Nu,nu e! Pot acum? Il intreb eu in timp ce ma plang ca un copil mic.

-Da poti sa iti deschizi ochii acum.

Cand am deschis ochii am vazut in fata mea un brad urias. Si nu exagerez cand zic urias. Era la fel de mare ca sala de evinemente. Stiti acei brazi care se aduc iarna in fata fiecarei primari sau ma gor intu-un loc ca toti cetateni sa se bucure de el si sa il impodobeasca impreuna. Ei bine asa de mare era bradul nostru.

-Bruce?

-Da?

-Cum ai de gand sa impodobim acest brad?

-Foarte simplu. Deja Albert s-a dus dupa scara si dupa decoratiunile din pod si ei bine impreuna toti trei cred ca vom putea reusi. Ce crezi?

-Daca deja Albert s-a dus dupa decoratiuni am sa spun: Ok. O sa impodobim acest urias brad impreuna.

-Vezi! Mereu eu primesc ce vreau. Acum in ce culori ai vrea sa fie bradul?

-Hmmm... Mov si alb. Spun eu cu o voce de copil mic si razgaiat.

-Mov si alb? Ma imita Bruce cu acelasi ton ca si al meu.

-Da! Spun eu si bat cu piciorul in podea,imi pun  mainile in șold si ma bosumflu.

-Oooo! Bebe s-a suparat? Ma intreaba pe un ton de parca ar vorbi cu un copil mic.

-Da! Ii raspund artagoasa.

-Pe cine te-ai suparat? Vino aici ca sa iti treaca. Zice el si se apropie de mine si ma ia in brate.

-Pe tine! Si nu imi trece! Ii raspund inapoi si il calc pe picior ca sa imi dea drumul. In data ce mi-a dat drumul eu am inceput sa alerg.

-Au! Nu scapi tu asa de usor vino aici! Imi porunceste el dar eu nu il ascult si continui sa alerg. Fapt care l-a facut si pe el sa alerge dupa mine.

Alerg cat pot de repede in spre iesirea din conac incercand sa profit la maxim de avantajul pe care il am. Ies afara lasand usa deschisa in urma mea. De la caldura din conac am iesit afara intr-un frig ne mai pomenit. Toata curtea era acoperita de zapada. Ma opresc repede din a admira peisajul de iarna cand il aud pe Bruce ca ma striga. Nu prea mai aveam unde sa fug asa ca am reactionat cat de repede am putut si am decis sa ma ascund. Il vad pe acesta cum iese din conac in curte si cum ma cauta cu privirea. Nu cred ca ma vazut si asta este bine. Inainteaza afara in cautare mea.

-Ooo! Rose! Unde esti? Nu ti-a spus nimeni ca trandafiri nu rezista foarte mult iarna daca nu am caldura.

Incercarile lui de a ma scoate afara din ascunzatoare erau inutile aveam un plan si nu avem de gand sa ma opresc pana nu ajungeam sa imi implinesc scopul. Si nu mai aveam mult. El se afla la unghiul potrivit acum era momentul eram pregatita. Am luat un bulgare de zapada,am tintit si l-am nimerit direct in cap.

-Punct ochit,punct lovit! Exclam eu de fericire si sar in sus.

-Aha careva sa zica,asa vrei sa jucam?! Spuse el in timp ce se apleaca dupa niste zapada ca sa faca si el un bulgare.

-Nu Bruce, te implor!

-Ma implori?

-Da!

-Si daca eu nu iti fac nimic tu ce imi dai la schimb? Ma intreaba el in timp ce pe fata lui apare un zambet pervers.

-Asta! Urlu eu de fericire ca l-am pacalit si il nimeresc cu un alt bulgare de zapata in cap.

-Bine! De ajuns! Asta este razboi! Vei plati acum!

•••

Dupa o lunga bataie cu bulgari am intrat inapoi in conac. Amandoi eram complet uzi. Alebert ne pregatise haine de schimb ,prosoape, paturi calduroase si cani cu ciocolata calda. Ne-am ajezat in fata focului ca sa ne incalzim.

Dupa ce ne-am incalzit ne-am decis in sfarsit da impodobim bradul. Albert a adus o scars mare cat bradul si eu m-am urcat pe ea chiar daca Bruce a insistat sa se urce el dar eu am refuzat.

-Ce ar fi mai bine decat sa impodobim bradul impreuna? Ma intreaba el.

-Nu stiu! Ii raspund fara sa dau prea mare atentie intrebari lui.

-Sa impodobim bradul in timp ce ascultam colinde.

Din nou nu eram atente la ce spune el deoarece eu am impodobit bradul de una singura Bruce si Albert doar imi dadeau globurile si restul decoratiunilor.

-Ce brad?

-Cum ce brad? Ai terminat deja?

-Da! Spun eu mandra de mine uitandu-ma la bradul pe care l-am impodobit.

-Nu mai conteaza! Hai sa cantam colinde.

-Ce Bruce? Nu! Eu nu am voce! Nu stiu sa cand!

-Haide! Te rog, e o traditie de familie.

- Ok! Ce cantam?

-Noi nu colindam! Copii canta. Eu doar ii acompaniez la pian.

-Tu canti la pian?

-Da! Nu te mai mira atat!

-Ok.