Cursa Infernului(în curs de editare)

Capitolul 35

Petrecere de logodna pe care nu o astept e la o săptămana distanță. Nu imi vine sa cred ca am ajuns in stadiul sa planific o petrecere pe care nu mi-o doresc.

-Rose?

-Da?! Ce e?

-Te intreb de mai bine de doua minute aceeași întrebare.

-Scuze nu pot sa fiu atenta. Trebuie sa ma intelegi e o petrecere pe care nu o vreu cred ca e normal sa nu fiu atent.

-Si daca ti-as atrage eu atenția.

-Imi place cum suna.

-Ei bine! Facem asa tu esti atenta la mine si eu te răsplătească cand ajungem acasă.

-S-a facut.

-Deci Rose crezi ca rosul asta e destul de puternic?

-Puternic pentru ce?

-Pentru covorul roșu de la intrare.

-De ce avem un covor roșu?

-Pentru ca sunt Bruce Wayne si pozele ies mereu bine pe covorul roșu.

-Ok! Spun eu in timp ce imi dau ochi peste cap. Toate pretentile lui de bogătaș ma sufoca.

-Deci?

-Da da e destul de roșu!

-Ok! Acum sa trecem la alesul costumului.

-Yeeeeei! Spun eu sarcastica.

-Sa mergem! Zice el si ma ia de mana si ma trage prin magazin.

Dupa multe ore de plimbat prin magazine si de sute de costume probate am crezut ca voi muri. Nu știam ca el poate sa fi asa de fițos asta nu imi vine,culoare asta nu ma prinde,dar nu am pantofi pentru asta, asta parca imi e mare, asta cred ca e învechit si tot asa. Intr-un final a reușit sa isi aleagă un costum.

-Gata am terminat! Spune dupa ce iese din magazin cu o plasa destul de mare.

-Doamne Multumesc! Insfarsit!

-Rândul tau! Spune el si Zâmbește .

-Nu! Urlu eu si sar ca arsa de pe scaun.

Bruce se uita ciudat la mine si parca un pic nelămurit. Cand ii observ expresia fetei imi dau seama ca nu am reacționat bine si ca trebuie sa ma corectez.

-Adica....eu nu ma simt prea bine.

-Ok atunci! Du-te acasă si odihnestete eu mai ramân sa fac niste cumpăraturi.

-Ok! Ne vedem acasă. Ii spun si il sărut scurt pe buze dupa care plec acasă.

•••

-Rose, am ajuns acasă! Aud voce lui Bruce care ma striga chiar din holul principal.

-Sunt in camera. Ii raspund fara sa ma ridic din pat sau sa ma stresez.

Dupa cateva minute usa se deschide si pe ea intra Bruce cu un zâmbet foarte jucăuș pe fata.

-Am doua surprize pentru tine!spune el si se apropie de mine.

-Surprize! Spun eu fericita si ma entuziasmez ca un copil mic. E un pic penibil la cei 20 de ani pe care ii am sa ma mai copilaresc atat dar nu imi pasa.

Si acum daca stau mai bine sa ma gandesc nu mai are rost sa imi fac atatea griji in legătura cu trecutul meu adica mai are rost sa ma gandesc ce am facut la 17-18 ani nu ,nu prea cred.

-Rose? Te-am suparat cu ceva? Il aud pe Bruce si vad cum ii dispare zâmbetul de pe fata.

-Nu! Deloc! Doar ma gandeam la ce mi-ai pregătit.