Another Love

Capitolul 7

            Am fost tare dezamagita de Harry. L-am chemat pe Zayn pe la mine si am stat de vorba cu el. Mi-a spus ca a aflat cine era ,,tipa" cu care se vedea Harry. Rebecca.. Cand am auzit asta am fost si mai dezamagita. In timp ce vorbeam cu Zayn, lacrimile ma navaleau din cand in cand, amintindu-mi de momentele petrecute cu Harry. Tata a vazut in ce stare sunt. Nu am mancat de aseara, nu prea ies din camera, stau numai in pijamale, iar asta nu imi sta deloc in fire. Tata parea destul de nervos pe Harry aseara. Nu stiu cum o sa dea ochii cu el astazi la sala. A incercat sa ma sune de cateva ori, dar nu i-am raspuns. In schimb i-am citit mesajele. Imi spunea ca a cunoscut-o pe Rebecca la petrecere, tot cand ne-am cunoscut si noi doi si ca si-au facut de cap, iar ea l-a tot cautat. Dupa ce a vorbit cu mine nu i-a mai raspuns la telefon si a ignorat-o, pentru ca si-a dat seama ca s-a indragostit de mine. Prostii. Probabil vrea sa faca si cu mine cum a facut cu ea. Nu vreau sa mai aud de el, sau sa il mai vad.

          *Din perspectiva lui Harry*

        Chiar ma simt prost ca am suparat-o pe Raven. E o fata speciala si m-a inteles gresit. Cu Rebecca am terminat-o chiar dupa petrecere. Ea m-a tot cautat si tatal ei nu i-a explicat corect. Eu nu am mai avut niciun contact cu Rebecca dupa petrecere, pentru ca gandul meu era numai la Raven. Nici nu stiu cum o sa dau ochii cu tatal ei azi. Am intrat timid in sala si nu l-am vazut. Am respirat usurat, crezand ca nu vine azi. M-am schimbat si m-am incalzit. Eram in ringul de box, unde ma antrenez mereu. Nu am observat ca Jacob era in spatele meu.

           - Acum pentru cine te mai antrenezi, Harry? ma intreaba el foarte serios.

          - Jacob..

          - Nu mai sunt ,,Jacob" cu tine.

          - Ati inteles gresit. Nu am facut nimic sa o ranesc pe Raven..nici nu am intentionat asta.

          - Si totusi ai facut-o. Nu stii cat de sensibila e Raven. Nu o meriti.

          In tot acest timp ne invarteam in ring. Jacob era tot mai nervos, iar eu tot mai speriat. Stiam ca avea de gand sa ma bata, asa ca am incercat sa ma controlez. Nu voiam sa il ranesc, doar sa ma apar.

        - Stai departe de ea! Nici nu stii cat de tare ai ranit-o. Mai ales ca Rebecca i-a facut multe probleme cat au fost colege. Nu vreau sa mai sufere, a suferit destul!

             Vocea lui a lasat un ecou lung in sala cu ultimele cuvinte rostite. O data cu ele, pumnul sau s-a indreptat repede in stomacul meu. Nu am cazut jos, dar a fost dureros. Am mai primit unul in coaste si un picior in tibie. Am cazut jos, durerea cuprinzandu-mi tot corpul. Mi-a spus sa ma ridic si am facut-o. M-a privit in ochi si mi-a mai dat o lovitura puternica in frunte, chiar deasupra sprancenei. M-am enervat si m-am intors repede la el, oferindu-i si eu o lovitura in  coaste. A racnit si m-a trantit iar jos. Stiam ca e puternic, insa simteam ca as putea sa il dobor. Cu toate astea, n-am facut-o. Nu voiam ca Raven sa sufere si din cauza aceasta.

         Vazand ca nu mai reactionez m-a lasat in pace. S-a indepartat de mine privindu-ma dispretuitor. Am plecat imediat acasa si am incercat sa ma calmez. Nu suport sa iau bataie, mai ales cand stiu ca pot riposta foarte usor, iar faptul ca m-a batut m-a enervat teribil.

             *Din perspectiva lui Raven*

          Tata a venit acasa mai devreme. Era foarte nervos si respira greu. L-am intrebat ce s-a intamplat, insa nu m-a auzit. Cand a iesit de la dus, mi-a spus ca a avut probleme cu niste facturi, iar eu l-am lasat in pace. Moartea bunicului l-a socat si il inteleg. Si eu ma simt la fel. Eram in camera mea si ma jucam cu Kimky. Am primit un mesaj de la Zayn : ,,L-am vazut pe Harry iesind din sala si parea batut. Cred ca tatal tau l-a invatat o lectie."  Cand l-am citit am simtit ca lesin. Harry m-a dezamagit, insa nu ii vreau raul. M-am dus la tata imediat.

             - Te-ai intalnit cu Harry la sala,nu? il intreb eu usor enervata.

            - Da, imi raspunde tata fara sa ma priveasca macar.

           - Stiu ca m-a facut sa sufar, dar asta nu inseamna ca trebuia sa il bati.

           - Raven, nu te baga!

           - Cum sa nu ma bag?! Puteai sa rezolvi si altfel lucrurile cu el.

           Tata mi-a spus ca defapt a exagerat putin cand mi-a spus de aventura lui cu Rebecca. Harry i-a spus despre ,,tipa misto" chiar dupa petrecere, cand nici macar nu ma gandeam ca o sa il revad. Deci chiar am inteles gresit. Eu credeam ca inca se mai vedea cu ea cand imi spunea ca tine la mine si ca ii pasa. M-am schimbat repede si am plecat de acasa fara sa ii mai spun tatei. Aveam de gand sa ma duc la Harry. Si asa am si facut. Am ajuns in fata usii si am batut cu putere, insa nu mi-a raspuns. Am batut din nou si dupa cateva clipe usa s-a deschis.

         Expresia de pe fata lui Harry a fost nepretuita. Era uimit, dar fericit in acelasi timp, parca astepta sa il salvez. Avea buza de jos julita, sangele ii ramasese inghegat. Parea ca il doare. Se misca greoi si abia vorbea, era obosit. Cand m-a vazut m-a strans in brate atat de tare, incat am crezut ca ma va rupe. Inca avea forta,dupa tot episodul cu bataia. Am intrat in casa si ne-am asezat pe canapeaua din sufragerie. Harry ma privea atat de fericit, iar eu il mangaiam pe cap. Imi parea rau ca tata l-a tratat asa.

           - Cat ma bucur ca esti aici..nu credeam ca vrei sa ma mai vezi. Dar stii, nu aveam de gand sa te las in pace, nu fara sa iti explic tot.

          - Shh..nu te mai obosi.

          Ochii mei ii priveau buclele ravasite in timp ce le aranjam, insa ochii lui verzi nu m-au lasat o clipa. Ma privea mereu. Cand privirea mea a intalnit-o pe a lui a fost magic. Buzele noastre s-au unit intr-un sarut dulce, lent, senzual. Simteam cum fiorii imi cutremura tot corpul. Mainile lui imi explorau spatele, in timp ce degetele mele se inclestasera pe ceafa lui. M-a lasat pe spate, iar el statea deasupra mea. Buzele lui s-au indreptat spre gatul meu.

          - Ti s-a dus semnul. Cum o sa mai stie toti ca esti a mea? ma intreaba vocea lui ragusita.

         Dintii lui mi-au strapuns pielea inca o data. Simteam durere, dar era placuta. La un moment dat s-a oprit.

         - Ce s-a intamplat? il intreb eu mirata.

        - Nu vreau sa ne grabim. Imi e teama ca nu ma opresc pana cand nu...

         Am inteles la ce se referea. Ii era teama sa isi piarda controlul. Si mie mi s-a parut ca se schimba in clipe ca astea. Ochii i se intuneca, nu ma asculta daca il rog sa se opreasca, ma priveste lacom, insetat de placere. Nici eu nu credeam ca se va opri si totusi a facut-o, fapt ce m-a bucurat.. intr-o oare care masura. Am stat si am vorbit, mi-a explicat totata povestea si am realizat ca s-a indragostit de mine cu adevarat. Mi-a spus ca niciodata nu a fost cu o fata pentru iubire, ci doar pentru placere. Dar cu mine s-a oprit. Mi-a spus ca doar sa ma priveasca ii e de ajuns, doar sa stea langa mine, sa imi simta respiratia, sa imi vada ochii, sa ma atinga. Atunci mi-am dat seama ca nu ma minte.

            M-a dus acasa intr-un tarziu. Nu stiam cum o sa reactioneze tata, insa nu imi mai pasa. Tin la Harry si el la mine. Nu am de gand sa il indepartez doar pentru ca asta vrea tata.

            - Ai fost la el, nu? ma intreaba tata in timp ce urcam pe scari, el fiind in living cu o carte in mana.

                - Da, ii spun eu demna.

                - Ti-am zis de atatea ori sa..

         - Stii ceva, tata? Nu am de gand sa il indepartez. Daca bunicul iti spunea sa nu te indragostesti de  mama, ce faceai? Nu poti sa alegi pe cine sa iubesti. Si mai mult, nu poti sa alegi tu pentru mine de fiecare data. Cred ca pot face singura alegerile cele mai bune pentru mine. Si daca Harry , in final, nu o sa fie o alegere buna, e ceva normal. Oamenii fac greseli. Eu mi le voi asuma.

              Dupa ce mi-am incheiat pledoaria m-am dus in camera mea. Spre surprinderea mea, tata nu m-a urmat si nu mi-a mai zis nimic. Am vorbit cu Harry toata noaptea. Si m-a facut fericita.