Another Love

Capitolul 19

   Am privit in urma lui Harry cateva secunde care au parut ca ani, apoi m-am intors spre Jade si Zayn care ma priveau confuzi si ingrijorati. M-am uitat disperata in ochii lor, apoi am inceput sa plang. Nu imi place ca lumea sa ma vada plangand, insa din cauza lui Harry sunt mai emotiva ca oricand. Nu m-au ravasit lucrurile care s-au intamplat, tot ce am aflat, atat cat m-a ravasit plecarea lui Harry. M-a parasit asa de brusc. Ce l-a facut sa creada ca imi e mai bine fara el?

   Zayn si Jade m-au imbratisat si au incercat sa ma consoleze. Zayn a luat o sticla de whisky din barul tatei, din care mai furam cand eram mici, si ne-am asezat toti in sufragerie. Unul pe canapea, unul pe jos, altul pe fotoliu. Am inceput sa bem si sa facem haz de necaz.

  - Nu mai plange, Ravi ! Tu poti praji creiere cu gandul, eu sunt lup, ce sa mai zic? incepe Zayn sa rada, vizibil ametit de parfumul bauturii.

  - Eu aveam o viata normala, apoi v-am cunoscut pe voi, ciudatilor! incepem noi sa radem fara oprire la comentariul lui Jade.

   - Iubitul meu vampir mi-a adus numai probleme, din cauza lui prietenul meu cel mai bun e varcolac si m-a parasit cand aveam cea mai mare nevoie de el! spun eu si incep sa rad, insa Zayn si Jade nu mi se alatura.

   - Raven, eu cred ca o sa-l opreasca pe Ezra..

  - Nu stiu, Zayn, acum nu ii mai pasa...nu mai simte nimic.

  - Eu nu regret nimic! Cine mai are vietile noastre?

  Am ciocnit paharele si am ras nostalgici. Nu situ cum, dar am adormit. M-am trezit cu o durere groaznica de cap. Jade dormea ca un copilas pe fotoliu, iar Zayn nu era in camera. M-am ridicat si m-am dus in bucatarie. Privirea mea era in ceata. M-am dus in camera mea, apoi in a tatei si apoi a bunicului, insa nu era nicaieri. In cele din urma am ajuns in gradina, iar Zayn era pe veranda, intr-unul din scaunele mele albe, lacuite, facute de bunicul cand am implinit 12 ani.

  - Zayn, esti ok? am observat ca avea alte haine si era putin debusolat.

  - Raven...ia un loc.

  - E totul in ordine, Zayn? Ma ingrijorezi..

  - Nu, stai linistita.. Aseara am vorbit cu tata.. - am simtit cum toti muschii din corp mi s-au incordat- El nu e varcolac..insa bunicul a fost. S-a ingrijorat asa de tare, ma tot intreba cum am devenit si de ce, daca am dusmani, daca m-am transformat deja... Mi-a spus ca in seara asta e Luna plina si sa am grija.. Nu stiu ce sa fac, Ravi, sunt speriat..

Nu aveam cum sa il linistesc, nici eu nu stiam ce se va intampla sau cum sa il ajut. L-am imbratisat si am simtit cum incepe sa planga. Nu suport sa il vad pe Zayn plangand. L-am vazut doar doar de trei ori pana acum : cand si-a pierdut cainele, la 9 ani , cand tatal lui a plecat in Afghanistan, (avea 16 ani) si cand a aflat ca bunicul meu a murit. E un om asa de bun, de o bunatate exagerata uneori. Nu merita niciun pic de ura omul asta. Il apreciez asa de mult si oricat de suparata as fi pe el vreodata, nu persista, fiindca imi aduc aminte ca el imi lega sireturile cand eram mici, pentru ca eu nu stiam, el imi canta cand plangeam ( lucru pe care il mai face si acum ), el imi imprumuta mereu tricourile lui la orele de sport, sau jachetele cand era firg, sau veneea la mine cu inghetata cand stia ca nu e tata acasa, sau imi aducea flori cand eram bolnava si imi scria lectiile ca sa nu raman in urma. Nu am acordat prea mare atentie acestor lucruri, mi se pareau firesti, dar nu e asa. Rar intalnesti pe cineva ca Zayn. Cateodata ma intreb cum ma suporta, cum a facut toate lucrurile astea in ciuda personalitatii mele complicate. Uneori il jigneam si chiar il loveam, insa el nu se enerva, ci incerca sa imi prinda mainile si sa ma calmeze. Ma enerva bunatatea lui uneori. Ma enerva pentru ca eu nu pot fi ca el, desi imi doresc asta si cand ma gandesc ca va deveni varcolac, si Dumnezeu stie ce va face, mi se frange inima. Nu merita asa ceva.