Another Love

Capitolul 15

   Am ajuns acasa si m-am inchis in camera mea. M-am pus in pat si am inceput sa plang. Nu puteam sa realizez ce se intamplase. Incercam sa imi dau seama si ma depasea intreaga situatie. Imi veneau in minte o multime de intrebari.

  Gino a murit? Dar cum a intrat in casa si ce voia de la mine? Stai.. ce se intampla cu Harry? Harry tocmai a omorat o persoana.. si nu orice persoana... Gino... Dar Gino arata la fel ca Harry. Ce fel de monstri mai sunt si ei? De ce am visat eu asta? Sa fi fost un semn..

  Mi-am luat laptopul si am inceput sa caut tot felul de raspunsuri. Mi-am dat seama de ce i-a infipt Harry lemnul acela in piept. Asa se omoara....vampirii. Stai putin...Gino era vampir? Harry e vampir? Vampirii exista? De asta nu mi-a spus Harry despre familia lui si despre trecutul lui. De asta are el atat de multa forta. De asta i se schimba privirea cand tensiunea dintre noi e tot mai mare. De asta ma uit pe geam in timpul orelor sa vad daca a venit sa ma ia si nu e, iar in secunda urmatoare e acolo. De asta ma ridica el atat de usor. De asta mi-a lasat el semnul acela pe gat, destul de dureros, ca sa ma insemneze. Harry e un vampir...

   Pur si simplu eram coplesita. Nu stiam ce sa fac, cum sa reactionez. M-am gandit sa ii spun tatei, dar ce sa ii spun? Ma simteam vulnerabila, nesigura, expusa, neprotejata. Toata noaptea nu am dormit. Gandurile mele zburau dintr-o parte in alta. Harry ma tot suna, insa mi-am inchis telefonul dupa ce am vazut ca insista. La un moment dat am simtit o adiere in spatele meu, de la fereastra si am simtit prezenta cuiva. Am sarit din pat, tinand strans in mana un cutit. Mi-am dat seama ca nu am fost prea inspirata si ca trebuia sa iau o tepusa. Era Harry.

   Era ora 3 dimineata si inca nu se luminase afara, insa eu tineam oricum veioza aprinsa, fiindu-mi frica. Ochii lui Harry straluceau ca sticla. Buzele ii erau mai rosii ca oricand, iar fata mai alba. Tremuram toata si nu stiam daca sa ma tem sau sa il imbratisez. A facut cativa pasi catre mine, iar eu am facut tot atatia pasi inapoi. S-a apropiat tot mai mult, pana m-am izbit de perete si nu mai aveam unde sa ma duc.

   Mi-a luat cutitul din mana si l-a pus pe noptiera de langa patul meu, apoi mi-a dat suvitele de par dupa ureche, mana lui cazand pe umarul meu.

   - Nu-ti fie teama... Nu ti-as face rau niciodata..

   Vocea lui ragusita a rasunat in linistea cutremuratoare din camera mea. Cu toate astea, vorbea destul de incet. A respirat adanc si si-a inchis ochii.

   - Stiu ca esti confuza, derutata si speriata, insa vreau sa iti explic totul. Sunt multe lucruri pe care tu nu le stii... dar, te rog, nu-ti fie frica de mine.

   Ramasesem fara glas. Mi-am deschis buzele, incercand sa spun ceva, insa nu am putut. Am inghitit in sec si am reusit sa ii spun ca nu imi e frica de el. Vedeam ca incearca sa ma convinga de faptul ca nu imi va face rau si simteam ca nu o va face. Mi-am pus mana pe obrazul lui si i-am zambit. Ne-am imbratisat, iar el m-a strans foarte tare, tinandu-mi capul in umarul lui. Cand l-am privit, am observat ca avea ochii umezi, ceea ce ii facea sa luceasca si mai tare. L-am sarutat usor, iar cand buzele noastre s-au despartit, s-a intors cu spatele la mine.

   - Hei...ce s-a intamplat? il intreb eu, punandu-mi mana pe umarul lui.

   S-a intors spre mine, privind in jos. Mi-am dat seama ca ochii lui se transformasera iar in ochii aceia...de vampir.

   - Nu imi e frica de tine... nu imi e frica... am spus eu incet, ridicandu-i barbia spre mine si privindu-l in ochi.

    Irisul ochilor lui era inconjurat de o zona rosie, iar sub ochi i se vedeau vene accentuate. Era intr-adevar infricosator, insa era in acelasi timp si cel mai frumos lucru pe care l-am vazut vreodata. Nu imi era frica de el. M-a privit in ochi si , incet, ochii i-au redevenit ca la inceput. Parea vinovat ca am fost nevoita sa vad asta si sa fiu martora evenimentului de ieri, insa nu era vina lui. Sau era..?