Capitolul 14

105 2 0
                                    

    Abia asteptam weekend-ul acesta cu Harry. Nu am mai stat de mult timp cu el si imi pare rau. Mi se pare ca l-am neglijat. Scoala asta ma tine foarte ocupata si nu mai am la fel de mult timp liber ca vara trecuta. Dar si el exagereaza. Nu intelege ca nici mie nu imi place situatia asta, dar nu am ce sa fac, mai ales ca tata mi-a spus ca trebuie sa ma preocup mai mult de scoala.

   Harry mi-a spus ca a pregatit ceva special pentru mine, insa oricat de bine l-as cunoaste, nu mi-am putut da seama. Cand vine vorba de surprize, niciodata nu le divulga mai devreme, iar eu, nerabdatoare si curioasa cum sunt, mereu incerc sa il determin sa imi spuna. M-a dus in gradina casei sale si am vazut un sevalet mare si multe creioane intr-un pahar.

   - Ce-i cu astea aici?

  - Stiu ca ai talent la desen, dar tu nu cred ca stii ca si eu am..

  M-a pus sa stau jos, sub pomul acela mare sub care asta-vara ne iubeam si mi-a spus sa stau cat mai confortabil. Oh, Doamne! Avea de gand sa ma deseneze.

  Si-a aranjat coala si a luat cateva creioane, verificand numarul lor. S-a uitat la mine si mi-a zambit timid. A inceput sa schiteze ceva, mana lui alunecand repede pe coala alba. Era foarte concentrat, iar sprancenele sale se apropiasera, incruntate, iar buzele lui rozalii erau separate si umede. Din cand in cand ma privea, la fel de concentrat, buclele sale acoperindu-i fruntea. La un moment dat am izbucnit in ras.

  - Nu te misca!! striga el, iesind din starea aceea.

  - Dar esti asa amuzant, cum te concentrezi acolo..

  - Nu mai dureaza mult, ai rabdare, te rog..

   Mi-a zambit incantat probabil de rezultat. Razele soarelui faceau ca parul meu sa para mai blond decat e de obicei, iar ochii mei mai albastri. Tata imi spune ca eram blonda cand eram mai mica, insa acum parul meu e saten deschis, iarna chiar pare mai inchis, depinde de lumina. Ma gandeam cum o fi fost parul mamei, cum si-l prindea, daca era drept sau ondulat. Pierduta iar printre ganduri si deconectata de la realitate, am fost surprinsa de vorbele lui Harry : ,,Gata, iubire."

   M-am ridicat repede si am privit desenul. Era pur si simplu perfect. N-as fi crezut ca Harry e atat de talentat la desen. Sunt multe parti ale lui pe care nici acum nu le stiu, dar imi place ca mereu descopar ceva nou la el. Mi se pare ca imi ascunde ceva, insa imi va spune cand va fi pregatit.

   - Harry...e genial !

  - Iti place? Cred ca aici ar mai trebui sa..

  - E perfect !

  L-am imbratisat si i-am multumit. Nu cred ca isi dadea seama cat inseamna asta pentru mine. S-a facut racoare afara, o data cu lasarea serii si am intrat in casa. Harry si-a luat chitara si ne-am asezat amandoi pe canapeaua din sufragerie.

   - Hai sa te invat sa canti, imi zambeste el incantat.

  - Cine? Eu? Nici macar voce nu am..

   Mi-a aratat cateva acorduri si am incercat sa le imit. Cand am reusit, l-am imbratisat incantata, ca un copil mic si am zambit toata. Apoi, a luat el chitara si a inceput sa cante o melodie pe care si eu o stiam.

  - Canta cu mine !

  - Eu? Nu,nu prea stiu..

  Vazandu-l dezamagit, am acceptat ideea si am inceput sa cant si eu.

Give a little time to me or burn this out,

We'll play hide and seek to turn this around,

All I want is the taste that your lips allow,

My, my, my, my, give me love..

Another LoveWhere stories live. Discover now