Capitolul 12

105 4 0
                                    

     Timpul a trecut asa de repede. Nici nu mi-am dat seama. Cand sunt cu Harry timpul trece asa repede si parca nu e suficient. Maine incep ultimul an de liceu si nu sunt emotionata deloc. Sincera sa fiu,abia astept sa termin scoala si sa scap de toate figurile astea frustrate, galagioase si enervante ale liceului. Nu am fost niciodata o fata populara si nici nu am vrut. Sunt genul de eleva cu note destul de mari, care nu merge la petreceri si isi petrece serile de vineri si sambata urmarind seriale cu vampiri, varcolaci si vrajitoare sperand ca intr-o zi o sa traiasca si ea o astfel de iubire sau viata palpitanta. Iubirea din filme am gasit-o, insa nu mi se intampla nimic interesant, plin de aventura si chiar putin pericol. Cateodata as vrea ca eu si Harry sa fim nevoiti sa luptam pentru iubirea noastra, sa ne fie greu, sa fim despartiti si sa nu putem fi impreuna, dar apoi imi imaginez cum ar fi fara el si nu imi place. Ne-a fost destul de greu si asa, cu tata, cu Rebeca si nu vreau sa mai trecem prin asta.

     M-am trezit devreme in dimineata ultimei prime zi de scoala. E un inceput si un sfarsit in acelasi timp. M-am pregatit fara graba si l-am sunat pe Harry. Scumpul de el dormea, asa ca l-am lasat sa se odihneasca. Mi-am luat geanta si am incaltat conversii apoi am plecat sa ma intalnesc cu Zayn. Purtam o pereche de jeansi mov inchis, un tricou alb cu trupa mea preferata, conversi negri si o camasa din denim.

     M-am intalnit cu Zayn la cafeneaua noastra preferata si am servit micul dejun. El prefera cafeaua neagra, fara zahar, insa mie imi place macchiato cu caramel. Am stat aproape o ora acolo, vorbind si mancand, apoi am plecat spre scoala. Eram nostalgici amandoi, insa stiu ca si el abia asteapta sa termine liceul.

    Curtea scolii era plina de elevi, mai mari, mai mici, imbracati mai lejer sau ca la parada modei, adormiti sau plini de energie. Eu nu sunt deloc o persoana matinala si nici nu imi plac persoanele de acest gen. De obicei, nu am incredere in oamenii care zambesc inainte de ora 8 dimineata.  Din toata multimea aceea, mi-a atras atentia un baiat inalt, cu geaca de piele neagra, jeansi gri, conversi negri si un rucsac in acelasi ton inchis. I-am vazut doar spatele. Era un spate interesant.

    Zayn s-a dus sa isi salute colegii, iar eu am ramas singura, privind acel spate. La un moment dat s-a intors si i-am vazut chipul. Avea niste ochi caprui, aproape negri si parea destul de matur. Ma tot intrebam unde l-am mai vazut, apoi tatuajele de pe mainile si de pe gatul lui mi-au amintit : era tipul din visul meu. Mi-am marit ochii socata si m-am intors cu spatele la el. Cum se poate sa visez o persoana pe care nu am mai vazut-o pana acum? Sa fie vreun mesaj ascuns?

    Ma pierdusem iar printre ganduri, dar am fost readusa la realitate de Jade, tipa de la chimie.

    - Hei, Raven! L-ai vazut pe Zayn? ma intreaba ea, chipul ei zambind.

   - Da, e cu prietenii lui, tocmai a plecat, ii raspund eu pierduta.

    Brusc, chipul ei nu mai era la fel de zambitor, de parca voia sa il prinda singur.

   - Hei, l-ai vazut pe tipul cel nou? Am auzit ca va fi cu tine in clasa.

   - Tip nou? Care? Cine?

   - El ! imi arata ea ridicandu-si barbia spre acel ,,el" din visul meu. Speram sa nu fie vorba de el, insa recunosc ca ma atrage intr-un fel. Si Harry e un baiat rau, dar el.. el e si mai rau si nu stiu de ce, dar mereu am avut o afinitate pentru baietii rai.

    Jade a plecat dupa Zayn, iar eu am ramas singura, privind cum ,,el" se indrepta spre mine. Ramasesem intepenita acolo, implorand sa nu fiu eu cea spre care se indrepta. A scos o tigara, apoi mi-a zambit.

    - Ai un foc? ma intreaba el cu acelasi zambet malefic pe care il avea si Harry cateodata.

   - Hm..nu fumez.

Another LoveWhere stories live. Discover now