Dragoste pentru Diavol

PARTEA 4

-Cine ești?
-Fim cunoscuți, eu sînt Vladislav Ramm.
-Ce vrei de la mine?
-Viața ta este viața mea.
-Eu nu înțeleg.
-Asta înseamnă că eu decid să te las în viață sau să te omor.

Eu doar am tăcut. Dacă fug va fi mai rău, deaceea nimic altceva nu-mi rămîne decît să mă rog ca totul să fie doar un vis.
El cu pași lenți și încrezuți s-a apropiat de mine. Inima mea încă un pic și va sări din piept. S-a oprit în fața mea. Mîna lui se ridică și  atinse  semnul meu.Privind la el cu un zîmbet rece spuse:
-Drăguț, nu-i așa? Ce poate fi mai minunat?!
Mîinele lui erau reci. El luă mîna de pe umărul meu și s-a spriginit de perete.
-Ce facem Scarlet? Tu știi că nu ai încotro fugi.
Eu cu un nod în gît mă uitam la el. Nu pot înțelege, un om necunoscut mie care mă știe apare din duh sfînt la mine în apartament spunînd că el decide să mor eu sau nu.Se pare că nu prietenește cu capul. Ce să fac?
-O țin bine minte pe mama ta, mai ales cînd cu lacrimi în ochi semna contractul cu mine.
-Ce contract? Am rostit eu abia auzindumă.
-Cu Diavolul, dacă aceasta îți spune ceva.
-Cu Diavolul? Și acum mă mir de curajul meu.
-Ea și-a vîndut sufletul Diavolului pentru a avea copil. Acest copil ești tu, Scarlet. Ea a primit ce își dorea și abia născîndute pe tine a murit.Și tu ești a mea. Semnul de pe umărul tău este al Diavolului,adica al meu, dar eu prefer Vlad Ramm. Interesant iese, nu-i așa?
-Nu e posibil aceasta, tu nu ești Diavol. E vre-un basm de al tău ca să mă sperii doar!
Auzint aceste cuvinte fața lui s-a încordat.
-Cum îți permiți să vorbești cu mine?!
Fața lui a început a se schimba. Ochii s-au făcut negri curați, pe față au început a se evedenția venele. M-am speriat nu în glumă. Nu știam ce va fi în continuare, totul era un coșmar. Cu mișcari încete el a scos de la spate un cuțit mare și a făcut un pas înainte astfel aflînduse la distanța de un pas de mine.
-Fugi.
Eu fără a mă gîndi mult am rupt-o la fugă. În cîteva secunde am tras de ușa de la intrare dar ea era încuiată, sunt în capcană. Am fugit în baie și am încuiat ușa. Nici nu răsuflam. În tăcerea profundă se auzeau pași care erau din ce în ce mai evedențiați. Eu m-am lipit de ușă cu urechea pentru a auzi mai bine ce se întîmplă după ușă. Nu se auzea nimic. Poate a plecat? Nu cred în asta.
Era liniște mortală.Abia răsuflam.De ce nu poate fi un vis?! Trebuia să mă trezesc și acest coșmar s-ar termina. Nu știam ce să fac mai departe. Poate să aștep aici pînă se va duce? Nu este o variantă bună!
În baie nu era lumină. Eram încorjurată de întuneric. Lent m-am întors și m-am mișcat prin baie pe achipuitelea. Îmi era în plan de a trage ceva greu la ușă pentru a o întări. Deodată simt ceva înaintea mea. Încep a achipui mai bine. Era el. Cum?
Eu am început a mă îndepărta de la el mergînd în urmă. Am ajuns la ușă. M-am lipit cît de strîns puteam de ea. Am încercat a o descuia dar cheile nu erau. Ce de făcut?
Am închis ochii și eram gata de a primi lovitura cu cuțitu. În acel moment mă gîndeam la tata.

Tata,scumpă tată! Te-am iubit, te iubesc și te voi iubi!Să mă ierți dacă cu ceva t-eam supărat și îmi cer scuze dacă îți voi aduce durere. Chear dacă eu nu voi fi eu vreau ca el să trăiască și să fie fericit.
Degrabă mă voi vedea cu mama, iar după ce vei trăi anii tăi noi te vom aștepta pentru a fi toți împreună, o familie fericită.