Dragoste pentru Diavol

PARTEA 13

Inima mea a început a bate cu putere. Nu știam este iluzie sau realitate. Picioarele s-au lipit de podea. Nu puteam rosti măcar un cuvânt.
-Nu ești bucuroasă de oaspeți? -nu îmi puteam crede ochilor. Tata stătea și cu zâmbet pe față se uita la mine. Lacrimile de bucurie au încet a curge pe față. Fac un pas și îl cuprind din tote puterile. Cât de mult nu-mi ajungea prezența lui .
-Intră! -am spus eu cu zâmbet și m-am dat la o parte.
El tot atât de vesel a intrat în apartament și a început totul a privi.
-Ce fiică am eu harnică, totul este  aranjat. -a spus el și a intrat în bucătărie. Tortul care îl ținea în mână l-a pus pe masă.
-Scarlet, eu după sunetul tău nu am înțeles nimic, și am venit totul să clarific. Tu ce vreai să nu ne mai vedem? Sau vroiai să spui că nu mai ai nevoie de mine? -de pe fața lui a dispărut zâmbetul. O dată cu al lui a dispărut și al meu.
-Nu îți închipui cât de dor m-ia fost! -am exclamat eu și iarăși m-am întins după îmbrățișări, dar nu le-am primit.
-Nu puteai să-mi suni mai des? Eu nu-mi puteam găsi loc după ultimul sunet! Eu înțeleg că oraș nou, noi prieteni ,dar tu de mine ai uitat. -el cu tristețe s-a uitat la mine.
-Îmi cer scuze! Cum tu puteai să te gândești că eu am uitat de tine?!Tu ești totul pentru mine. -nu o să mai spun eu ce a fost întradevăr... nu vreau să ajung la casa de nebuni.
Eu m-am ridicat de pe scaun și am început a face câte un ceai.
-Povestește ce nou mai ai. -am spus eu și m-am uitat peste umăr.
-Am o noutate pentru tine. Nu știu cum vei reacționa... -o clipă de tăcere apoi a continuat-Eu mi-am găsit femeie,ea ție neapărat îți va plăcea. -a spus el neîncrezut și abia auzinduse.
Cana pe care o țineam în mână a căzut jos. Bucățile au zburat pe toată podeaua. În gât s-a format un nod. Nu pot să cred...poate eu nu am înțeles? Mă înșel, este exact cum am auzit.
Eu nici nu puteam să mă întorc, pentru a nu începe a plânge. Cum așa? Eu credeam că iubirea lui pe toată viața este mama...
În cameră era liniște profundă, doar răsuflarea mea îndesită o mai auzeam. Eu încet m-am întors cu fața la el. Tata stătea cu capul aplecat și privea în podea. Eu știu că și lui îi este greu. Eu m-am rezemat de masă și mă uitam în perete. Ce să fac, oare părerea mea are atât de mare valoare pentru el?
-De mult trebuia! Mama probabil asta și-ar dori, să trăim mai departe și să o avem în inimele noastre. Sper că ne vom împăca. -aceste cuvinte greu mi-au ieșit, dar eu văd cât de greu îi este. Poate cu ea el va fi fericit din nou.
Tata a ridicat capul și pe fața lui a apărut un zâmbet. Sare de pe loc și mă cuprinde.
-Nu știi cât sunt de fericit! Neapărat vom trăi cu toții împreună.-ochii lui străluceau de bucurie. Eu sincer am zâmbit.
-Ce taci? Povestește! -am spus eu iarăși întinzând un zâmbet până la urechi.
-Ea îți va plăcea. O cheamă Clara, și are o învățișare ca la înger. Când am văzut-o prima oară pe stardă ,am uitat unde m-am pornit. Eu m-am oprit și am așteptat ea să treacă pe lângă mine. Când privirile noastre s-au întâlnit eu eram vrăjit. Nu am găsit curaj să o opresc. Apoi într-o seară în restaurant printre toți prezenți am găsit o pereche de ochi albaștri cunoscuți care se uitau la mine. Iarăși ne-am găsit, dar de data aceasta mi-am spus că nu o voi lăsa să plece iarăși. M-ma apropiat de ea și tu mai departe singură știi...-el a spus totul fără a lua aer.

***
Restul timpului am băut ceai cu dulciuri și am vorbit la toate temele. La toate întrebările adresate mie eu compuneam ceva ,nu vreau ca ultima persoană scumpă mie să-și întoarcă spatele.
Eu nu știu ce se va putea întâmpla dacă va apărea Ramm. Tot timpul simt că cineva mă urmăreșe. Tata poate fi în pericol, deaceea trebuie cât mai repede să plece din California.