Dragoste pentru Diavol

PARTEA 10

-Am să mă stărui să te înțeleg!
Poți să ai încredere în mine!
-Cu ce ocazie? Ne cunoaștem abia zece minute!
El și-a îndreptat privirea spre fereastră. Zîmbetul a dispărut.

Întrădevăr sunt problemele mele. Chear daca voi decide să-i spun el va fi șocat. Maximum m-iar da numărul medicului cunoscut.
Îmi este greu, vreau să uit totul.Vreau viața mea din trecut. Vreau să fiu cu tata acasă, cu Miranda, mai mult nimic nu-mi trebuie. Am venit în acest oraș blestemat pentru o viață bună, dar eu nici nu îmi puteam închipui că totul va fi atît de rău și încurcat.

-Scarlet, te înșeli. Ne cunoștem foarte bine, doar că nu îți vei aduce aminte asta!
El continua să priveazcă prin fereastră.

Nu îmi pot aduce aminte nimic legat de el. Eu știu precis că niciodată nu am avut nimic comun cu el. Ceva ascunde,doar că nu pot înțelege ce...

-Scarlet eu te știu de multă vreme și eu știu de ce sunt legate problemele tale, sau mai bine zis de cine!.

-De unde mă știi?
O sumedeni de întrebări se învîrteau în minte.

-Cum să îți lămuresc aceasta... E o povestire lungă, încep de la aceea că eu nu sunt om.
Ș-ia îndreptat privirea la mine.

De ce toți cu care fac cunoștință în acest oraș nu sunt oameni?
Poate cu mine e ceva?

-Sunt ca și el, Scarlet...

La auzul acestor cuvinte mă scol de pe scaun și mă îndrept la ieșire. Știu bine pe cine el are în vedere. Arunc o privire în partea mesei la care am stat. Nu era. Am ieșit grăbită pe stradă. Soare deja nu mai era, doar norii cenușii care făceau a ploaie. Nu știu încotro să o i-au. Acasă nu am nici o dorință de a mă întoarce. Ramm a dispărut, dar nu vreau să risc. Și totuși, de unde ne cunoaștem cu acel om. Eu nici numele nu l-am aflat. Sper să nu ne mai vedem niciodată. Îmi ajunge ce s-a întîmplat cu mine în aceste cîteva săptămîni. Expresia "Eu sunt ca el" se învîntește nesfîrșit la mine în cap. El l-a avut în vedere pe Ramm?Sau totuși eu ceva nu am înțeles?
Nu aș spune asta, fizic și moral este un om obișnuit.
În timp ce meditam nici nu am observat că a început a ploua. Mă aflam pe o stradă străină. M-am rătăcit.Se înserase și s-au aprins luminile pe stradă. Rătăcesc, pe mine nu mă caută nimeni,de mine toți au uită. Voi pleca unde mă voi duce ochii.Pe un timp am bani. Pe stradă era prea liniștit ,mai trecea cîte un om cu pas grăbait. Eu ceva nu înțeleg? Erau o mulțime de inteprinderi, dar straniu că nici una nu era deschisă. Eram udă din cap pînă în picioare. S-a stîrnit un vînt năprasnic. M-am cuprins singură pe mine pentru a mă mai proteja de frig. Părul meu s-a desprins și era bătut de vînt în toate părțile. Ochii mei au găsit o inteprindere care lucra. Deasupra ei lumina denumirea "City".Neavînd încotro mă apropii de ea. Este un bar. Intrarea e liberă deaceea am pătruns cu ușurință înăuntru. În încăpere era semilumină.Mirosul tutunului și a alcoolului m-ia umplut plămînii. Era aglomerație, toți dansau. Deodată m-ia ieșit în vedere o fată care stătea cu spinarea la mine.Părul ei castaniu cădea valuri pe spate. Mi s-a părut atît de cunoscută. Căldura m-ia împlut sufletul. Pun mîna pe umărul ei.
-Miranda?
Fata se întoarse și se uita la mine cu neînțelegere.
-Îmi cer iertare, m-am încurcat...
Am aplecar capul în jos.
Îmi ies din minți. Imaginația mea e prea bogată.

Îmi fac loc printre oamenii care dansează și m-am așezat pe un scaun de lîngă masă.

-Două sticle de Whisky, vă rog!
-Facem!
Bermanul îmi făcu din ochi și turnă în sticle alcoolul.

-Ai ceva probleme?Arăți mai moale zis "nu prea". Spuse el și puse stecluțele în fața mea.

Da, am probleme, dar tu nu-mi ești nimeni ca să ți le spun. S-a găsit "barman psiholog".

-Poți să-mi spui, eu ca nici unul pot asculta. Îți va sta mai ușor.

Dintr-un gît am băut conținutul .Alcoolul auriu plăcut ardea gîtul. Am băuto și pe a două.
Barmanul văzînd că necesită m-ia întins încă două.Fără a mă mai gîndi mult l-eam băut și pe ele. În ochi se dubla. Era o gălagie surdă.
Întuneric...

Cer scuze că atît de tîrziu.
Eu nu sunt devină, e de vină lenea:)
Și de mulțimea de greșeli tot... :)
                   Vă iubeeesc!