Dragoste pentru Diavol

PARTEA 7

-Așa nu e interesant...
A spus el și s-a rezemat de ușă.
Eu stăteam fără un gram de putere la podea.
-Scarlet nu îți place jocul meu?
Eu am să mă supăr...

Eu am simțit că trebuie de răspuns pînă ce nu e tîrziu.

-Eu în așa joc de interesant încă nu m-am jucat.
Am spus eu și am închis ochii. Vroiam să mor.
-Eu știu cum să-l fac mai inte...

Întuneric...

***
Aducîndumă în fire simt că stau pe moale. În cameră era întuneric. Nu-mi simțeam corpul. Mi-am adus aminte că ieri fugeam de el și am căzut jos, mai departe nu țin minte nimic.
Cum am ajuns în pat?
Simt că nu sunt singură în pat. Recele a trecut prin tot corpul meu. El stătea golit pe jumătate și dormea lîngă mine.
Oare Diavolul are nevoie de somn?
Eu am aruncat privirea la el. Pleoapele albe cu genele lungi îi acoperiau ochii mai negri ca noaptea.Părul negru îi cădea jucăuș peste față. Buzele lui mășcate și moi erau parțial deschise. Pe pieptul lui erau tatuate două aripi.

Scarlet, ținete în mîini ,înfățișarea e o minciună. El nu este cum pare!
Pot spune că arată ideal.
Totuși el este oribil! Este gol, nici un pic de bunătate nu are sau regret. De fapt ce eu am așteptat de la Diavol?
De la el eu nu am așteptat nimic doarece el nu trebuia să apară la mine în viață. Trăiam mai departe în singurătate și în liniște.
Meditația mea a întrerupto vocea lui care se împrăștia prin tot apartamentul cu ecou.

-Zici că sunt ideal, da? Prostuță, eu nu sunt cum par. Suflerul meu este păcătos. Inima mea nu mai bate de acum zece secole.

De unde el știe? El citește gîndurile?

-Diavolului îi este necesar somnul? Am întrebat eu cu voce stinsă.
-De unde tu ai luat că eu dormeam?.Îmi erau interesante gîndurile tale și privirea. Totuși  toți oamenii sunt asemănători.
Numai tu mă socoți ideal și în același timp oribil. Eu de cînd te-am văzut mi-am dat seama că nu ești obișnuită deaceea te voi lăsa mai mult timp să trăiești. Ai o șansă, Scarlet.
-Cîți ani totuși ai?
Am întrebat eu nevrînd.Sunt prea curioasă.
-De cînd sunt așa am o mie de ani.
-Dar mai înainte cine ai fost?
-Nu prea multe îți permiți? Nu uita cine sunt!
Eu am tăcut și m-am întors pe altă parte scufundîndumă în gînduri.
Înseamnă că mai înainte a fost om?
Dar ce la făcut să devină Diavol?
Prea multe întrebări și nici un răspuns.
-Tu poți măcar cinci minute să nu te gîndești la nimic?
Eu dacă sunt Diavol asta nu înseamnă că am nervi de oțel. Nu mă provoca să mă eliberez pentru totdeauna de tine. Eu te-am prentîmpinat, Scarlet!

Ce să fac dacă ele singure îmi vin?
Trebuie de încercat de dormit!

M-am întors cu fața la el. M-am uitat la ochii lui pînă ce am adormit.

Mă aflu pe o stîncă înaltă. S-a pornit un vînt năprasnic. Simțiam rece. Cu pași lenți mă îndrept înainte. Ajung pe marginea stîncei. Arunc o privire în jos. Valurile răzbunate se zbat de pietre. Ceva mă trăgea. Eu desfac brațele și mă uit în sus. Un pas și sunt prinsă în brațele aerului rece. Cădeam. Corpul meu a căzut pe pietrele umede.

M-am trezit din somn. Fruntea îmi era umedă, luam zgîrcit aer.
Lîngă mine se auzize un rîset.

-Ț-ia plăcut? Interesant nu-i așa?
-Dar de unde știi?
-Scarlet, tu serios?Cum pot eu să nu știu ceea ce am creat. Eu m-am gîndit că visul acesta minunat ți-ar plăcea.
-Îmi permiți să dorm normal măcar o oră?
-Stai să mă gîndesc... Nu!

Eu m-am întors de la el și priviam în perete.

Cum eu să trăiesc mai departe? Vreau măcar ultimele clipe ale vieții să le petrec cu tata, dar nu cu ființa aceasta care nu știe ce sînt emoțiile.
Cît de mult eu nu aș dori ,dar el nu a să mă elibereze.
De ce totul este atît de încurcat?