Dragoste pentru Diavol

PARTEA 8

Soarele dogorîtor îmi bătea în față. Am adormit.
Stop! Ce? Am adormit? El a spus că nu îmi va da pace să dorm.
Straniu...
Se aud abia auzinduse pași prin cameră.
-Trezeștete,nu mă fă să aștept mult!. Sameni a moartă, tot atît de tăcută și nemișcată. Așa îmi placi mai mult. Poate să te omor, totuși? Ce zici?

Eu stătiam în pat cu ochii închiși și îi ascultam vorba. Nu ma speriat chear deloc! Nu mi-e frică de moarte. Cu cît mai repede voi muri, cu atît mai repede voi scăpa de acest coșmar!
-Dormi da? Nu uita cu cine ai treaba!

Simt că se aropie de mine și mă apucă de picior. Peste cîteva clipe corpul meu se întîlnește cu podeaua.
-Altă dată vei ști.
Eu m-am ridicat ținîndumă de rana de pe burtă și m-am uitat la el. Era îmbrăcat deja. Era atît de atrăgător fizic ,că nu puteam rupe privirea de la el.

-Ce te uiți atîta? Știu că sunt frumos, dar vei face gaură în mine.

Am luat privirea de la el și m-am așezat pe pat.

-Peste cinci minute să fii îmbrăcată. Și nici cu o minută mai mult. De nu,o să te aștepte pedeapsă. Noi nu dorim să mori mai degrabă de cît trebuie nu-i așa?

Eu tot atît de tăcută m-am apropiat de dulap. Am scos o pereche de pantaloni albaștri și un maiou alb. M-am întors spre pat. El stătra culcat pe pat și se uita la mine cu zîmbet rece pe față. Ce dorință am de al încălzi cu vrio palmă.Pentru tot ce am simțit! Pentru tot ce simt! Pentru chinuri! Pentru dreptul de a mă omorî!
M-am săturat să mă întreb, dar de ce totuși eu?!
Și de ce încă sunt vie?

-Ce stai pe gînduri, îmbracăte!
Mai ai două minute.
-Spoate să ieși? Am întrebat abia auzinduse.
-Nu! mai ai un minut jumate. Te sfătui să te îmbraci! Cu binișoru.

Eu m-am întors cu spatele la el. Am dezbrăcat hainele de noapte care erau pe mine. Straniu, nu țin minte eu să mă shimb în ele. Bluza și pantalonii au zburat pe podea.Stăteam doar în lingerie.

-Nu e rău! A spus el cu glas încrezut.

Mi s-a părut că nu e departe de mine. Mă aplec să-mi i-au pantalonii de schimb, dar asta să o fac nu-mi permit mîinele reci care s-au așezar pe talia mea.
Stăteam nemișcată, plină de frică. Nu știam încotro să mă ascund. Mîinele lui au lunecat pe talie. Nu știam ce vreau mai mult să se termine totul sau să continue. Simt cum el se lipește cu tot corpul de mine. Răsuflarea lui era fierbinte și se apropia de urecea mea.
-Să spun cinstit ,chear ești o creatură frumoasă. Dar mai pe urmă.
A spus el și s-a depărtat de mine.
Eu am rămas nemișcată timp îndelungat pînă ce m-iam dat seama în ce sunt îmbrăcată. Mi-am ridicat hainele și m-am îmbrăcat. Nu știam cum să mă comport. Să recunosc, chear gestul lui m-ia adus multă plăcere și faptul că a plecat ma întristat. Cît de straniu n-ar suna, dar e așa.
Scarlet trageți o palmă! Nu e aceea ce te gîndești el doar se joacă cu tine.
Alungînd toate gîndurele ce se grămădise m-am îndreptat spre bucătărie. M-ia stat foame. El nu era. Nu și bine!
Am deschis frigiderul și am scos niște ouă și o crenvușcă. Am început a-mi pregăti micul dejun. Punînd farfuria cu bucate pe masă am început a mînca, dar straniu că încă nu s-a ivit. Poate a dispărut?
Sau poate pînă acum îmi juca imaginația?
Nu are cum încă sunt rănită și atingerele lui le simt și acum.
Totuși lipsa lui acum îmi face un gol în mine care crește cu fiecare secundă.
Atît de mult m-am legat de el?