iLegală

4.

- Eşti la fel de nenorocită pe cât eşti de frumoasă?!, spuse el, luându-i o şuviță din părul cârlionțat, răsucind-o pe degetele sale.

Contactul vizual era stabil. Abia dacă clipea, şi cu toate că simțea un gol în stomac când o privea şi când o atingea, nu putea sta departe de ea. Simțea cum el este un metal, obişnuit şi neimportant, iar ea, magnetul ce-l tot atrage mult mai aproape decât era.

Îl prinse de ceafă cu ambele mâini şi-l trase spre ea, cu o voce blândă şi dulce, îi spuse:

- Uită-te în ochii mei şi spune-mi că şi tu mă vrei la fel de mult cum eu te vreau!

Mâinile lui ajunse de îndată pe fusta ei strâmtă, ridicând-o până la şolduri. Gura lui i-o prinse pe ai ei, limba lui jucându-se vulgar cu a Lianei. Cu o atingere uşoară, îşi desprinse cureaua, lăsându-şi până la glezne pantalonii maronii. O strânse de talie şi o împinse în peretele rece al băii. O ridicase, iar ea îşi încolăcise picioarele în jurul bazinului lui. O luase şi intrase în prima cabină. Cu o lovitură uşoară, o închise cu piciorul.

Începând a-i sătura fiecare colț al gâtului, gemetele de plăcere începeau a se auzi. Indispensabilii ei îi cazuse în apropierea genunchilor, iar boxerii îşi făcuse loc printre pantalonii deja căzuți.

O lăsase sprijinită de lemul subțire al cabinei, în timp ce palmele lui ajunse dedesubtul posteriorului fetei, ridicând-o la nivelul bazinului său. Cu o atingere uşoară, intrase în ea. Mâinile ei se împinse în părul lui mătăsos, strângându-l puternic.

Avea nevoie de un moment ca acesta, căci în ultima perioadă fusese extrem de stresată cu admiterea. O lăsase mai moale, ca niciodată în viața ei cu băieții.

Peretele cabinei se mişca precum ea, iar uşa ce sărise din balamale se clătina, provocând un sunet ciudat, şi făcându-i pe cei implicați în acțiune şi mai dornici de cunostere reciprocă.

Nu avuse niciun gând şi nicio mustrare în legătură cu puritatea, doar trăia momentul şi nu realiza în ce se băgase. Exceptând miezul fetei elastic ce se contracta după forma şi dimensiunea lui.

Uitase de sărutările dulci şi suave, chiar şi de agonia şi de seducția primită de la ea. Uitase ce înseamnă pasiune, şi uitase că are un Dumnezeu. Cu ea, începea să simtă gustul infernului, locul preferat de ea şi îi plăcea gândul că s-ar putea îndrăgosti de iad.

Nu făceau dragoste, ba mai mult nici sex. Era o combinație între cei doi fatală. Fără pic de pasiune şi fără pic de credință, şi-o trăgeau în baia rece. Şi o făceau dur şi cu sălbăticie. Ceva ce nici el şi nici ea nu mai experimentase. Era ca şi cum un demon şi un înger comploatau unul împotriva altuia. Şi se părea, că însuşi Diavolul va câștiga această luptă.

Diavolul chiar există, oameni buni. Iar el, nu este un omuleț roşu şi mic, cu coarne şi cu coadă. El poate fi frumos, al dracului de frumos. Pentru că este un înger căzut, iar el obişnuieşte să fie preferatul Domnului.

Durere! Asta voiau amândoi să producă. Şi nu altora, ci lor. Iubeau sentimentul şi plăcerea asta nebună. O adorau atât de mult încât ar fi stat aşa ore înşir pentru a o produce unul altuia. Durerea, este cea mai mare dovadă clară că trăiești, iar ei voiau să trăiască şi să o simte în ei.

O simțea şi desigur, simțea prin el că nu provocase ce dorise. Cu mișcări bruște se împingea în ea, iar palmele lui îi strângea posteriorul şi sânii fermi. Gura lui se ațintise asupra pielii din jurul gâtului, muşcând puternic şi sugând din toată puterea o parte bună din ea.

Zâmbea. Şi zâmbea de plăcerea ce i-o producea, de durerea adevărat şi de intensitatea sa. Asta a vrut tot timpul, ca lacrimile ce-i curgeau din ochii mari şi parcă vrăjiți să dezvăluie dorința ei sadică. Era cât ea, cât şi el mulțumiți de ce făcuse. Adora să provoace durere, iar ea iubea să o simtă.

Ieşise într-un final din cabină, şi gâfâind amândoi, din toți rărunchi, se îmbrăcase, privindu-se în oglindă. Pielea roşie de pe fața lor şi stropii de transpirație ce se prelingeau pe fața lor, erau dovada clară că depuse mult efort pentru a ieşi o treabă bună.

- Niciodată nu am făcut asta. N-am întâlnit niciodată o femeie masochistă ca tine!

Aranjându-şi fusta mai bine, la auzul cuvintelor lui, fata îşi ridicase privire asupra bărbatului.

- Îți mulțumesc pentru asta!, spuse ea, ridicându-se pe vârfuri şi sarutându-i obrazul.

Şi luându-şi geanta de undeva de pe jos, îşi băgase o mână prin părul creț şi părăsise încăperea. El rămase câteva secunde în acelaşi loc, imaginea cu ea plecând din baie repetându-se. Revenind cu picioarele pe pământ iesise repede din baie, şi ațintise uşa barului, o văzuse fugind din local. Ajunse în câteva secunde afară, în aerul nu tocmai cald, strigând fără a mai băga de seamă că ea plecase de mult timp.

- Te conduc până aca-...