Lumea din Umbra Vol 1

Capitolul 1

       Alerg.Ca intotdeauna,alerg spre cladirea mare,gri si mohorata din capatul strazii. Nu inteleg nici eu de ce plec asa de tarziu de acasa.Stiu foarte bine ca nu am voie sa intarzii la munca.Acum alerg asa de repede ca de abia pot respira.
    Din fericire pentru picioarele si plamanii mei un semafor           m-a obligat sa ma opresc si sa imi trag rasuflarea,dar din nefericire pentru mine mai aveam doar 3 minute ca sa ajung in timp la cladirea din fata mea care se numea "Institutul de relatii cu clientii".
Am fost asa de obosita in cat nu
am prea bagat in seama nici macar masinile care treceau asa de repede pe langa mine incat de abia le observam.Asta era ciudat deoarece in oras masinile nu pot merge cu asa o viteza.
   In fine,s-a facut verde la semafor,iar suvoiul de masini a incetat.M-am uitat la ceas;mai aveam 2 minute.Am pornit sa alerg si mai repede decat inainte,daca asta era posibil.
Am tresarit.O picatura de apa rece ca gheata mi s-a prelins pe chip intocmai ca un sarpe foarte alunecos si rece.
   Cand in sfarsit am ajuns la usa din fata cladirii,am vazut cu coada ochiului un barbat inalt,imbracat cu o haina si pantaloni negri,fata acoperita de masca,iar parul de gluga urmarindu-ma de dupa niste tomberoane.Am intrat rapid in  cladire sperand ca nu ma urmarea pe mine,si ca a fost doar rodul imaginatiei mele.
    In timp ce incercam sa ma linistesc am trecut in graba prin holul lung,serpuitor si gri care era decorat doar cu plante si tablouri are fostilor directori,
indreptandu-ma spre lift.Am intrat nelinistita in el,uitandu-ma la fata mea de 19 ani cu ochii mari albastri-verzi,cu nasul subtire putin cam lung si
buzele pline,incadrata de parul lung,ondulat si roscat.
    In cateva secunde am ajuns la etajul 10,acolo unde aveam biroul.Mi-am zis ca trebuie sa ma concentrez si sa fiu atenta la treaba mea si sa nu ma mai gandesc la omul in negru.
    Cu acest gand am intrat in birou.