Lumea din Umbra Vol 1

Capitolul 11

Dean se retrase incetisor din imbratisarea mea.Am simtit cum ceva se destrama in mine si apoi cade in gol.O lacrima razleata mi se prelinse pe obraz.Nu voiam sa ma vada asa.Am sters-o rapid cu podul palmei si am tras aer in piept pentru a ma linisti.
-Cine e El?
-Nu stiu!Nu stiu nici macar de ce am zis asta.Pur si simplu a fost un moment in care stiam,iar apoi toata amintirea a fost stersa cu buretele din mintea mea.
Dean ma tintui cu privirea de parca voia sa-mi citeasca gandurile.Dupa cateva secunde renunta sa ma mai priveasca si se intoarse spre ceilalti.
Apuca cele 3 cani cu apa de pe jos si le varsa in cap la fiecare.Primul care s-a trezit a fost Tobias.
-Ce naiba faci De...,il intreba el,dar apoi ii observa cana cu apa din mana.De ce sunt leoarca,hm?
Eu am inceput sa chicotesc la auzul remarcii lui.
-Eu...A trebuit sa te trezesc!se apara Dean,prefacandu-se fricos
Am izbucnit si mai tare in ras.Nu m-am oprit nici macar atunci cand Tobias ma sageta cu privirea.
Pana la urma am incetat sa mai rad.
  -De ce suntem pe jos in camera asta?intreba Kim.
  -Nu va amintiti nimic?o intreb uimita.
  -Nu.
  Afland asta le-am spus tot ce stiam ocolind scenele cu barbatul misterios.Tobias paru ca observa ca nu le spusesem tot,dar pastra tacerea,iar Dean care nu stia nici el prea multe despre asta era chiar surprins,dar imi respecta decizia.
  -Parca voiati sa ma cautati,le zise Dean.De ce?
  -Pai am vrea sa punem aparatul in functiune.S-o analizam pe ea.
  Dean parea stupefiat.
  -Ce?Dar Thomas...
  -Stiu foarte bine ce se va intampla daca cumva nu e ea,dar trebuie sa riscam.
  -Despre ce pandicornii mei vorbiti acolo?ii intreb confuza.
  -Ai de gand sa-i faci asta fara macar sa-i spui despre ce e vorba?il intreba Dean dezgustat.E un simplu om.A vazut ce a vazut pentru ca era speriata.Sti ca au mai fost cazuri.Daca vrei pe cineva sa porneasca masinaria,atunci renunta la ideea de a ma folosi pe mine.Fa-o singur,tipa Dean.
  -Te rog,calmea...
  -Nu,n-o s-o fac,zise si porni spre usa.
  -Stai!ii strig eu.
  -Ce e?ma intreba curios.
  -Eu...
  Stiam ca nu mai puteam ascunde de ei cea ce vazusem si simtisem.O parte din mine nu voia sa le spuna nimic,dar pana la urma cealalta parte castiga.Il privesc in ochii aceia arzatori care ma innebuneau.
  -...nu sunt un om normal!le-am zis eu asa de repede incat abia m-au putut intelege.
  -Cum adica,Tamara?
  -Pai...atunci cand am venit in camera ta eram speriata,dar nu din cauza ca ma pierdusem.Eu...-incepeam deja sa nu-mi mai gasesc cuvintele.Cu un efort imens am continuat.-eram speriat pentru ca,ei au inchis usa si am vrut si eu sa ies,iar cand am vazut ca nu se poate m-am asezat pe canapea in asteptarea lor.Atunci a aparut o prezenta malefica.Cred ca era in spatele meu fiindca mi-a pus mana pe gat.Tot radea de mine si imi spunea ca sunt mult mai puternica ca el,ca l-as putea face scrum.Si asta nu e tot.Cand am lesinat l-am auzit in vis chemandu-ma.Apoi cand m-am trezit mi-am amintit de niste ochii negri plini de ura,un ras malefic si o aura negra invaluind camera.
   Cand am terminat i-am privit pe fiecare in parte.Se uitau la mine ca la o nebuna.
  -Si nu va mint!le-am apus eu hotarata
  Dean se uita la mine socat.S-a dezmeticit repede.
  -Thomas...imi pare rau!ii spuse calcandu-si pe mandrie.Ma duc sa pornesc masinaria,zise aproape absent.
  L-am privit iesind pe usa,apoi m-am intors catre ceilalti si...