Lumea din Umbra Vol 1

Capitolul 10

   -Haide,haide vino cu mine!Nu-ti fie frica!Stiu ca vrei!
   Unde sunt?Ce fac aici?De ce e intuneric?Simt cum un firicel de frica se infiripeaza in inima mea si mi-o strange,eliberand-o apoi pentru a se extinde in restul trupului si sufletului meu.Simt ca trebuie sa fac ceva!Nu pot respira,nu pot vedea,nu pot atinge!Ce se intampla?Cine e omul care imi vorbeste?Ce vrea de la mine?Atatea intrebri fara raspunsuri,iar senzatia de sufocare devine din ce in ce mai accentuata!Ma hotarasc sa-mi canalizez energia ramasa pentru a-l intreba:
   -Cine esti?Ce vrei?il intreb cu ultimele puteri.
   -Nu imi recunosti vocea?ma intreba aproape dezamagit.Imi pare rau,sau nu,dar nu-ti pot spune,imi zise el ,apoi incepu sa rada malefic.
   Am inceput sa tip,simtind ca sub picioarele mele se casca un hau,iar eu cazand pentru totdeauna inauntrul sau.
   
  M-am trezit ca sunt intinsa pe jos in camera unde ii gasisem pe ceilalti.
  Deodata am simtit un miros familiar de metal,spray si portocale si i-am vazut fata lui Dean ingrijorata pentru prima oara de cand il intalnisem.Statea aplecat deasupra mea.Fara sa vreau am pus mana pe pieptul sau si l-am impins incet in cautare de aer.Din fericire nu ma udase cu apa sau ceva de genul.Ceilalti inca nu erau treji.
   -Mmm...Ce s-a intamplat?il intreb eu printre gemete.
   Ma studiaza putin inainte de a raspunde pentru a se asigura ca sunt  bine,apoi spuse:
   -Pai...habar n-am!M-am dus sa iau 3 cani cu apa si cateva bandaje,iar cand m-am intors erai lesinata pe podea.Daca nu te trezeai as fi fost nevoit sa te stropesc cu apa!
   Am pufnit.
   -Sa ma stropesti?Poate vrei sa zici sa versi apa pe mine udandu-ma leoarca!ii zic eu amuzata.
   El izbucni in ras.Nu dura mult pana cand am inceput si eu sa rad.Totusi ce a fost acel vis ciudat,cine era omul?Nu stiam nimic.Cu aceste ganduri negre in cap,nu am putut sa mai rad,asa ca am incercat sa ma ridic in picioare.Vazand neputinta mea,"gentilul"Dean imi oferi o mana pe care sa ma sprijin cand ma ridic.Cand i-am atins mana am simtit cum pulsul mi se accelera,iar inima mea imi batea de nebuna de paraca voia sa-mi sara din piept.Nu indrazneam sa-l privesc in ochi pentru ca stiam ca mi-ar fi observat roseata din obraji.
   Cand am reusit in sfarsit sa ma ridic am simtit un fior pe sira spinarii si cum m-a strafulgerat ceva.Atunci mi-am amintit ca dupa ce plecase Dean o aura neagra si un sentiment de groaza si ura a cuprins toata camera,inconjurandu-ma in final si pe mine si, fara sa-i dau voie a patruns in inima mea lasandu-ma pustiita.Un ras malefic rasuna in camera si dupa,tot ce-am putut sa vad au fost niste ochi negri plini de ura si un ranjet malefic,apoi...intuneric.
   Trezita din aceasta amintire l-am imbratisat strans pe Dean simtind cum ma podidesc lacrimile si ii spun in soapta:
    -El e aproape!