Lumea din Umbra Vol 1

Capitolul 9

    Am tipat foarte tare cand i-am vazut pe toti pe jos.Bine...poate Kim nu era asa de importanta pentru mine,dar totusi era un soc destul de mare.L-am auzit pe Dean venind in fuga spre mine.
  -Ce s-a intam...
  Atunci a observat si el corpurile prietenilor sai intinse pe jos.A ingenunchiat langa Tobias,iar eu l-am inspectat pe Thomas.Mi-am pus capul pe pieptul lui sa vad daca inima ii mai batea.Din fericire era in viata.
   -Thomas e in viata.Pare doar lesinat,spun eu in timp ce ma apropiam de corpul lui Kim pentru a repeta procedura.
  -Si Tobias e bine!ma anunta el.
  Am rasuflat usurata.Toti erau bine.
  -Si Kim la fel...Ma intreb ce li s-a intamplat!
  -Habar nu am.Sa ii ducem la infirmerie sau pur si simplu aducem o cana de apa si o varsam peste ei?ma intreaba zambind.
  -Doamne!Prietenii tai sunt pe jos lesinati nestiind ce unicornii mei s-a intamplat cu ei,iar tu stai sa te hlizesti?Ma intreb cati ani ai.5 cumva?ii raspund eu nervoasa.
  -Mai usor,fetita!Ca sa stii am 18 ani,iar eu eram foarte serios in legatura cu apa.Nu e chiar o apa obisnuita,stii?imi raspunse el,dar neparand foarte enervat.In plus,unicorni?Tu chiar crezi in asa ceva?
  -Pai...nu!ii raspund simtind cum sangele imi navaleste in obraji.
  -Ca sa stii exista,dar sunt foarte rari,imi zise cu un aer atotstiutor.
  -Si de ce ar trebui sa cred?Eu,sincer nici macar nu prea cred ca sunteti ingeri!ii strig eu furioasa.
  Dean ma privi ciudat,apoi ofta.
  -Nu ti-au aratat,nu?
  -Ce sa-mi arate?
  -Adevarata noastra forma.
  -Nu,ii spun eu aproape soptit.
  Ce forma adevarata?Ce voia sa spuna?...Poate vorbele lui ma facusera sa tremur incontrolabil sau poate doar tonul vocii sale inspaimantatore?Nu stiam.In momentul ala nu stiam nimic,in afara faptului ca tremuram asa de tare incat trebuia sa imi strang bluza cu mainile asa de tare incat incheieturile mi se albisera,iar picioarele deabia reuseam sa le tin drepte fiind nevoita sa imi infig unghiile in carne.Mi-am muscat buza inferioara.
   -Ce vrei sa spui?il intreb apropiindu-ma de el si inhalandu-i mirosul de metal,spray after shave si portocale.Am inghitit in sec.Nu fusese o idee buna.Acum tremuram si mai tare.Mi se parea ca el ma face sa tremur.M-am indepartat cu un geamat aproape imperceptabil.M-am uitat la el.Nu parea sa observe nimic.Era fara griji.M-a cuprins o furie oarba.Cum indraznea sa se poarte asa cand prietenii sai erau lesinati in mijlocul camerei,iar eu mai aveam putin si lesinam si eu?
   Dar inainte sa-i pot spune ceva,am simtit cum o bunatate si iubire nemarginita umple toata camera.Am observat ca in jurul lui Dean se formase o aura stralucitoare si alba.In spatele sau aparuse o pereche de aripi albe ca laptele si care emanau lumina si caldura.M-am apropiat ridicandu-mi mana.Voiam sa-i ating aripile,dar in ultima clipa mi-am retras degetele si am facut cativa pasi inapoi.
   Un amalgam de emotii era inauntrul meu:furie,teama,bucurie,emotie,dar atunci cand as fi pus mana pe aripa sunt aproape sigura ca nu voi mai rezista si voi izbucni.Totusi eram fascinata de stralucirea aripilor,de lungimea lor,care era cam cat camera daca si le intindea la maxim,de faptul ca par atat de moi,de...de tot.
   -Ei,acum ma crezi?
   -Da,ii raspund ca prin transa.
   -Sa stii ca poti sa le atingi.Te va calma.
    Fara sa ma gandesc m-am apropiat de el si  am intins mana.Penele sale erau asa de moi.Nu cred ca mai exista ceva atat de moale in lume.Deodata un calm urias m-a cuprins.Nu mai eram nici furioasa,nici emotionata,fericita sau tematoare.Nu.Acum eram doar calma.
   Am simtit o zvacnire si am observat cum Dean si-a retras aripile in lacasul lor.
   Pana atunci nu observasem crestaturile inguste,dar destul de lungi din spatele tricourilor.
   -Tu stai aici,imi zise el.Eu ma duc dupa apa.
   -Ok,i-am spus.
   Am privit cum iese din camera,lasundu-ma iar singura.