Suflete Pereche

#10

Mă scol obosită din pat. Mă îmbrac și cobor jos. Toți erau la masă. Când am intrat Aiden a plecat rapid. Ce se întâmplă? Plec și eu , nu am chef de vorbă. Totul merge aiurea în ultimul timp. Vreau să fac ceva să mă liniștesc.  Merg la biblioteca, vrând să citesc dar acolo am dat de Aiden și Alexia.
---Nu pari a fi în apele tale.  Ce ai pățit? Spune Ale.
---Nu am nimic! Zic nervoasă. Scuze...nu trebuia să mă rastesc la tine.
---Nu  e nimic.  Dar cred că am să plec.
Perfect! Am suparat-o pe Alexia .
Aiden doar se așează pe canapea și citește.  Oftez și aleg sa caut o carte. Mă ridic și încep să mă plimb printre rafturi  . La un moment dat observ o parte mai veche a bibliotecii.  Aici cărțile sunt pline de praf. O carte îmi atrage atenția. E veche și are coperți aurii.  O deschid și observ multe fotografii. Le privesc atent. Acesta e un arbore genealogic al familiei lui Aiden. Aici apar toți conducătorii și familiile lor.Trecand printre pagini dau de o anumita fotografie.  E Aiden când era mic. Are o privire serioasă dar e drăguț. Încep să zâmbesc ca proasta.
Decid să merg în curte.  Când am trecut pe lângă Aiden,i-am lăsat cartea în poala. Normal ca era deschisă  la pagina cu poza lui . Cand ajung ,mă  așez pe o băncuță. Ce plăcut e soarele!
Închid ochii și simt cum mă pierd în gânduri. Deodată simt cum cineva se așează lângă mine.
---Ce faceți , Domnișoară?
Era un băiat brunet și frumușel. Pare cu un an mai tânăr ca mine.
---Sunt bine . Te rog, spune-mi doar Mira.
---Desigur. Și ce te supără?
---N-am nimic. Zic cu un zâmbet fals. Și care este numele tău?
Nu apucă să zică ceva că
deodată aud un glas subțire de fetiță. I se așează în brațe  băiatului.
---Marcus, cine e fata asta drăguță? Zice cu o privire curioasă. 
Zâmbesc și o trag în brațele mele.
---Eu sunt Mira. Tu cine ești?
---Sunt sora lui Marcus. Ești așa frumoasă! Vrei să fii surioara mea? Îl putem da afară  pe Marcus ca să îți facem ție loc. Zice micuța rază de soare.
Când o aud încep să râd zgomotos. Ce drăguț! Mă întorc spre băiat.
---Și, domnule misterios, te numești Marcus?
---Dap!
Zâmbesc vesel și mă apropii de fetiță dându-i un pupic pe obraz. 
---Trebuie să plec .Mai vorbim!
---Pe curând!
Plec în casă ,puțin mai fericită. În sufragerie se afla Alexia. Mă apropii și mă pun în fața ei.
---Îmi pare rău că m-am răstit la tine!Eram stresată.
---Lasă-mă în pace!
---Iartă-mă! Cum mă pot revanșa?
---Un  colier de câteva miliarde de euro și o rochie nouă .zice ea .
---Poftim?zic speriată.
---Glumeam! Te-am iertat deja.
---Tu știi ce mai speriat? Îți lipsește o doagă?
---Da ! Zice râzând.
Ce glume proaste! Plec să mă plimb. Merg prin gradina din fața  casei. Se pare că aici sunt câțiva vârcolaci .Și toți se află în curte pentru antrenamente . Nu am chef să fac efort asa că mă așez jos și îi privesc. Îl așteaptă pe Aiden care întârzie. Deodată doi vârcolaci încep să se certe.  Se lasă cu bătaie.  Cei doi vor să se bată . Încep să mă enervez. Ce disciplină e asta? Dacă nu-i Aiden ,începeți să vă înjurați între voi? Chiar dacă nu sunt Luna lor , tot nu am să-i las să se bată. Unul din ei se pregătește să lupte. Când să se apropie mă bag între ei. Îi pun la distanță unul de altul sa nu se mai repete.
---Ce se întâmplă? Asta-i normal  pentru voi? Dacă mai prind pe unul ca se bate , îl fac praf! Urlu nervoasă.
Toți mă privesc speriați. Mă întorc cu spatele și îl văd pe Aiden privindu-mă. Are un rânjet ciudat . Plec rapid, nevrând să mai stau acolo degeaba.  Am nevoie să mă gândesc mai bine la tot ce mi se întâmplă. Decid să plec în pădurea haitei mele vechi. Dar nu am degând să mă las văzută de cineva. Mă plimb prin desişurile pădurii . E minunat! Ce stare de liniște îmi dă. Ce bine ma simt!  Am alergat pana ce am ajuns la un luminiș frumos. M-am așezat jos și m-am întins pe spate privind cerul. E o senzație superbă. Am stat așa câteva minute. Deodată se aude un zgomot . Mă ridic rapid .Din pădure ies doi lupi și un băiat blond. Lupii încep sa mârâie după care se transformă în oameni.Am o presimțire proastă.Unul din ei aruncă cu o săgeată nimerindu-mă. Deodată simt cum îmi scade puterea. Cei trei se apropie încet.Încep să mârâi puternic. Varcolacii încep sa alege sărind la atac. Le fac față destul de ușor.  Am reușit sa trântesc  pe unul de un pom dar parcă nu a simțit.Sunt prea puternici!La un moment dat  văd cum cei doi aruncă niște frânghii care se încolacesc în jurul meu ca niște şerpi. Mă zbat dar nu reușesc să scap. Parcă celelalte fiice ale lunii trebuiau sa ma protejeze. Nu văd pe nimeni. Nu poți sa ai încredere în nimeni! Folosindu-mi forța  reușesc să rup legăturile. Am o idee! Vârcolacii obișnuiți nu au aripi! Deci dacă zbor nu mă vor prinde,nu? Îmi fac aripile să apară și mă ridic de la sol,cam amețită. Observ cum unul din vârcolaci urlă la blond.
---Prinde-o!
---Acum,acum.zice el.
Deodată tipului îi apar niște aripi negre.E  Demon! Se ridică foarte rapid și mă apucă de mâini.  Mă aduce repede la sol ,eu neavând forța să îl opresc.  Îmi injectează ceva și leșin cu un ultim urlet. Cei trei se așezară să-și  tragă sufletul.
---E obositoare și recunosc că  luptă bine!zice blondul.
---Tu ești obosit? Abea de ai ridicat un deget! Zice unul din vârcolaci.
---Taci din gură! Să plecăm!  Zice blondul luând-o pe fată în brațe, stil mireasă.  Peste câteva secunde cei trei dispar cu Mira, folosind  puterea de teleportare a demonului. Peste câteva minute apar cele trei salvatoare.  Dar au ajuns prea târziu! O căutau disperate pe Mira. La un moment dat se decid să vorbească cu Horus și Aiden, neștiind că printre ele se  află o trădătoare.

Ce faceți ,prieteni?Sper să  vă placă acest capitol!